Cu siguranta va amintiti refrenul melodiei "Don't worry, be happy". Ei bine, pentru fanii lui Bobby McFerrin, avem vesti bune. Artistul revine cu un concert la Sala Palatului din Bucuresti, pe 30 ianuarie 2010.
Bobby McFerrin, este considerat de critici “ o minune muzicala “ datorita talentului sau de a imita sunetele instrumentelor, dar si datorita stilului sau unic de a concerta. Artistul este unul dintre cei mai cunoscuti solisti improvizatori din lume, dirijor clasic, creatorul hit-ului “Don’t Worry, Be Happy”, dar si un adept al educatiei muzicale.
Albumele sale s-au vandut in peste 20 de milioane de exemplare in toata lumea, iar participarea la concerte alaturi de filarmonici si orchestre precum Filarmonica din New York, Philadelphia Orchestra,Chicago Symphony,Vienna Philharmonic, dar si de artisti de jazz ca Chick Corea, Yo-YoMa, Jon Hendricks, l-au desemnat atat ambasadorul muzicii clasice, cat si al jazz-ului. Dar, McFerrin nu s-a oprit aici. Artistul si-a extins orizonturile dincolo de aria muzicala, implicandu-se in diferite proiecte cu actorul Jack Nicholson, dansatorul Savion Glover, comediantii Robin Williams si Billy Crystal, cucerind astfel publicul din lumea intreaga.

S-a nascut intr-o familie de muzicieni de opera, dar asa cum sustine artistul, “parintii nu l-au obligat niciodata sa cante”. Primele tatonari cu muzica le-a avut inca de mic, cand a facut o adevarata pasiune pentru clarinet. Din cauza protezei dentare, a trebuit sa renunte la iubirea dintai, in detrimentul pianului, pe care a inceput sa-l studieze la 12 ani. Bobby sustine ca a stiut inca de la primul contact ca improvizatia este ceea ce isi doreste sa faca. “ Vocea mea este ca o paleta de culori cu care pot picta. Vreau sa concep o broderie muzicala pentru publicul meu”, a declarat artistul.

Pe langa prestatiile sale solo, artistul a continuat seria colaborarilor datorita carora primeste si primul sau premiu Grammy - in 1985 pentru “Another Night in Tunisia”, in colaborare cu Manhattan Transfer. Urmatoarele premii Grammy le-a castigat cu “ Round Midnight” (1986) cu Bernard Tvernier si cu “ How The Rhinoceros Got his Skin” in duet cu Jack Nicholson (1987). In 1988 isi reia concertele de improvizatie, de aceasta data in toata lumea, din America pana in Asia, prestatii care i-au adus titlul de “fenomen” muzical.

In ultimii ani McFerrin a imbinat pasiunea pentru improvizatie cu abilitatile sale de dirijor, largindu-si calatoriile muzicale cu grupuri mai mari de muzicieni. Concertele lui McFerrin implicaa intotdeauna publicul. El nu este genul de artist care doar canta, ci creeaza muzica pe loc. Aceasta idee este dezvoltata mai sofisticat impreuna cu grupul sau vocal, Voicestra, si este usor sesizabila in albumele “Medicine Music” si “Circlesongs”.

Daca ar exista un cuvant pentru a descrie cariera muzicala a acestui geniu versatil, acela ar fi “neconventional”. Show-urile lui, fie ca dirijor, fie ca vocalist, sunt unice si deborda de spontaneitate. Este un artist care trece “Beyond Words” si dincolo de barierele genurilor si stereotipurilor muzicale pentru un sunet care ii apartine in intregime.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.