Din partea grupului PPE,
José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (ES) a deplans faptul ca
UE "a fost prinsa pe picior gresit" de actuala criza. Principalele concluzii care ar trebui trase includ nevoia UE de a avea o vizibilitate mai mare si de a vorbi cu singura voce, a spus Salafranca, adaugand ca "am invatat ce inseamna sa dai mana cu dusmanii democratiei." De asemenea, el a mentionat ca, in afara sustinerii tranzitiei, ca obiectiv pe termen scurt, "
UE trebuie sa reflecteze asupra revizuirii politicii de vecinatate in zona mediteraneana". [
Ce tara urmeaza? Revolutia tunisiana, unda de soc in tarile arabe]
Adrian Severin (S&D, RO) a avertizat ca,
in pofida faptului ca "revoltele sociale sunt o garantie pentru schimbare, acestea nu sunt o garantie pentru o schimbare in bine". El a solicitat o analiza profunda a situatiei pentru
a evita ca Europa sa incurajeze un nou tip de totalitarism. Deputatul european a sprijinit strategia Inaltului Reprezentant care pune accent pe reforma si stabilitate, atragand insa atentia asupra detaliilor care in final fac diferenta. [
UE: Cerem incetarea violentelor si a varsarii de sange in Egipt]
Guy Verhofstadt (BE), in numele grupului ALDE,
facand o paralela cu evenimentele din 1989 din Europa, s-a declarat dezamagit ca Europa "a esuat in a oferi sprijin oamenilor de pe strazi". Din punctul sau de vedere, Europa a facut doua greseli: "Nu ne-am ridicat la inaltimea acestui moment istoric si nu am reusit sa analizam situatia in mod corect". El a solicitat Inaltului Reprezentant sa schimbe pozitia UE. "Uniunea Europeana trebuie sa sustina 100% poporul Egiptului si cererile sale. Mubarak trebuie sa plece, permitand tarii sale sa devina o democratie", a concluzionat liderul liberal.
Conform sursei citate, vorbind in numele grupului Verzilor,
Daniel Cohn-Bendit (FR) a criticat pozitia Inaltului Reprezentant care face apel la calm in Egipt.
"Vom avea calm atunci cand Mubarak va pleca", a declarat acesta. In perspectiva viitoarelor alegeri,
Uniunea Europeana ar trebui sa asigure pentru toate partile acces egal la mijloacele de campanie electorala, avand in vedere marele decalaj al volumului resurselor disponibile pentru diferitele grupari politice din Egipt.