Te(ve)rorismul

Miercuri seara, pe toate posturile de televiziune, au fost difuzate secvente dintr-o caseta inregistrata in care ziarista franceza Florence Aubenas de la "Liberation", rapita in Irak la inceputul lui ianuarie, lansa un apel disperat. Acum avea fata ravasita de spaima, iar miinile i se contorsionau neputincios a ruga. Intreaga ei fiinta respira o groaza aproape isterica. Era o vreme in care teroristii rapeau barbati, insa de la un timp se pare ca ura lor dementa s-a rationalizat pina intr-atit incit, rapind femei, sconteaza un efect emotional mult mai intens asupra opiniei publice. Cred ca initial, femeia fiind pentru ei un fel de rasa inferioara, isi proiectau repulsia de luptatori si asupra victimelor care meritau sau nu atentie, asa ca barbatii erau preferati in rapiri din motive, hai sa le zicem de "demnitate" razboinica.

Acum, insa, terorismul a innebunit atit de tare, iar dementa scopului i-a contorsionat atit de grotesc mijloacele, incit chiar si minimele principii religioase s-au adaptat la un gen criminal de public relations. Impactul emotional al femeii torturate este evident insutit, iar rapirea si difuzarea ulterioara de imagini ale suferintei ei mareste enorm presiunea publicului tarilor civilizate asupra propriilor guverne. E un calcul monstruos deoarece mass-media internationala devine partasa la nenorocire nefiind capabila sa refuze difuzarea unui astfel de material video care creeaza, paradoxal, o audienta uriasa. E o ironie inspaimintatoare din care nu putem iesi decit... cenzurindu-i pe teroristi. In timpul asta televiziunile dau imagini cu Saddam Hussein in puscarie, frumos imbracat la costum si camasa alba. Asteapta procesul si scrie poezii, dar, ce tristete!, se simte singur.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe