"Sex and The City" a eliberat femeile?

Priveam cu destul de mult scepticism discutiile entuziaste pe care le aveau prietenele mele despre Sex and The City, asta mai ales din pricina unui acut simt al criticii consumerismului (prefer termenul englezesc) promovat de societatea americana. Ma gandeam ca Sex and The City este doar despre “a cumpara”, “a cumpara” si iar “a cumpara”… un mesaj clasic pentru mass-media de tip glossy care se adreseaza femeilor. Unde mai pui ca Sex and The City vorbeste despre femei ideale din toate punctele de vedere, albe, slabe, bogate si realizate profesional, care duc o viata libertina pe toate planurile, bucurandu-se de revolutia feminista a anilor ’60-’70 si dand senzatia ca femeile traiesc acum o viata roz, multumitoare.

Departe de adevar zic eu… Insa exista si un revers al medaliei, acela ca acest film iubit si criticat in aceeasi masura vorbeste despre prietenia adevarata si puternica ce poate exista intre femei, dupa ce o intreaga ideologie vorbea exclusiv despre dusmania dintre ele. De altfel, tot prin anii ’70 se adusese in discutie conceptul de “surioritate”, adica prietenia si intrajutorarea dintre femei, care impreuna, ar putea sa isi atinga mult mai usor obiectivele. Pana prin anii ’90, momentul aparitiei serialului de televiziune Sex and The City, nici macar nu am avut aceasta reprezentare, traind falsa impresie ca femeile trebuie sa se urasca, in competitia pentru barbati.

Cred ca vorbeste mai bine despre impactul cultural pe care l-a avut Sex and The City asupra femeilor din intreaga lume, sociologul Tracy Scott de la Universitatea americana Emory. Ea descrie contradictiile acestui serial, care penduleaza intre provocarea rolurilor traditionale ale femeilor si asumarea unor modele vechi ale feminitatii, cum ar fi goana continua dupa barbatul potrivit (“printul pe cal alb”) sau goana dupa cumparaturi.

Citeste si:

Gecile pentru bărbați: 3 tendințe pentru sezonul rece

Citeste articolul integral pe Garbo.ro.