Ovatii la Sala Palatului pentru Vaya Con Dios

Belgienii au sustinut o reprezentatie extraordinara, de peste o ora si jumatate, presarata cu hituri care au definit anii `90, precum What’s a Woman, Puerto Rico, Nah Neh Nah, Don’t Cry for Louie... Spectacolul de la Bucuresti a fost ultimul din turneul trupei din acest an.

Vaya Con Dios a creat la Sala Palatului o atmosfera de cabaret retro parizian. Timbrul ragusit al lui Dani Klein (vocea trupei), irezistibilul sau accent frantuzesc, notele de jazz, accentele subliniate de pian si trompeta, toate au sedus publicul, care a reactionat cu o caldura pe masura.

Intrarea trupei pe scena a fost marcata cu aplauze. Acompaniata de sapte muzicieni: William Lecomte (pian), Sal La Rocca (bass), Hans van Oosterhout (tobe), Maria Lekranty (Backing Vocal), Thiery van Durme (chitara), Red Gjeci (vioara) si Tim Dejonghe (trompeta), Dani Klein si-a vrajit spectatorii inca de la primele versuri din Far Gone Now soptite la microfon cu vocea sa grava, melodramatica. Odata cu melancolicul Puerto Rico, auditoriul a pasit din lumea cabaretului in mijlocul unui veritabil spectacol de flamenco. Cand a ajuns la Je l`aime, Je l’aime, piesa pe care publicul a scandat-o cu aplauze, Dani a marturisit ca este fascinata de muzica tiganeasca. Ropote de aplauze a starnit si Johnny, un cover dupa Edith Piaf, la randul sau inspirat de celebra piesa romaneasca “Sanie cu Zurgalai” a Mariei Lataretu. Cu eleganta, Dani Klein le-a multumit in repetate randuri miilor de spectatori care au cantat alaturi de ea.

Cu aerul lor fierbinte si latin, muzica si povestea Vaya Con Dios i-au purtat pe cei prezenti la Sala Palatului intr-o calatorie in jurul lumii. Spectacolul s-a incheiat cu bisuri: Pauvre Diable si Nah Neh Nah, moment pe care publicul l-a aclamat in picioare, dansand.