Din secretele securistilor: Cum se instalau microfoane in casele romanilor

Partidul si Guvernul Republicii Populare Romane pusesera in fata organelor Securitatii o sarcina "de onoare", deosebit de serioasa: descoperirea la timp si oprirea activitatilor si a elementelor dusmanoase din interiorul Patriei.

Controlul unui obiectiv nu trebuia sa dureze mai mult de o luna, pentru a nu trezi suspiciuni care puteau duce la deconspirarea masurii interprinse. Tot pentru evitarea deconspirarii operatiunilor trebuiau inlaturate dispozitivele folosite imediat dupa indeplinirea misiunii.

Convorbirea controlata se inregistra de catre reproducator cuvant cu cuvant, prin stenografiere sau pe banda de magnetofon. Reproducatorii nu aveau voie sa introduca in text parerile sau presupunerile personale. Daca in timpul inregistrarilor se constata ca obiectivul poarta discutii cu lideri ai partidului sau guvernului, controlul trebuia intrerupt imediat. Materialele rezultate se faceu se bateau la masina sub forma de notite si apoi se inaintau Directiei sau serviciului operativ in termen de 24 de ore. Datele adunate puteau fi folosite de M.A.I. ca materiale informative strict secrete, fara a face publica sursa de unde au fost obtinute.

Investigatiile se efectuau pe baza patrunderii secrete in locuinta respectiva, cand nu era nimeni acolo, sau sub acoperirea reprezentantilor spatiului respectiv. Lucratorii operativi purtau o tinuta anume (in functie de situatii) si actele necesare pentru acoperire. Intreaga cladire unde avea loc interventia era minutios investigata dupa un plan bine pus la punct. Membrii echipei de instalare trebuiau sa fie extrem de vigilenti si sa opreasca, in orice clipa, intreaga actiune daca sesizau vreun posibil pericol de a fi deconspirati.

Inainte de inceperea operatiunilor se culegeau informatii despre amplasarea si constructia cladirii sau locuintei obiectivului, amenajarea interioara a apartamentului, date despre locuintele alaturate, despre vecini si despre cercul de legaturi al obiectivului.

Eliberarea locuintelor, in vederea ducerii la bun sfarsit a operatiunii, se facea prin invocarea anumitor pretexte diferite de la caz la caz: oamenii erau trimisi la doctorul preferat, la care se ajungea foarte greu; parintii erau chemati la sedinte, la scoala; unii erau chemati la primarie, la pasapoarte, la partid; copiii erau tinuti la scoala de tovarasa profesoara etc. Pentru eliberarea locuintelor erau folosite mai multe echipaje pentru diferite operatiuni: indepartarea persoanelor,  paza, montarea dispozitivelor, pentru reparatii, refacerea peretilor si rearanjarea apartamentului, conform romanialibera.ro.

In interiorul locuintelor se intra cu ajutorul unui mulaj facut, de cele mai multe ori, dupa cheia sotiilor chiar la locul de munca al acestora (in timp ce sotiile erau "retinute" de o sursa a Securitatii, le erau se sustrase cheile pentru a fi luat mulajul).

Montatul aparatelor in pereti nu presupunea numai indepartarea celor din locul unde avea loc interventia dar si inlaturarea vecinilor. Membrii echipei trebuiau sa faca asa-numita "cruce" - scoaterea din case a vecinilor din apartamentul de la etajul de deasupra, din cel de dedesubt, pe cei din stanga si din dreapta - pentru ca sa nu se auda bormasinile cu care se gaureau peretii. Pentru a nu lasa urme de niciun fel erau chemati specialisti, ofiteri-artisti plastici, care faceau ca totul sa para ca si cum nu ar fi fost deranjat niciodata.

In documentul Securitatii din arhiva CNSAS, dezvaluit de adevarul.ro,  modalitatile de interceptare a convorbirilor aveau denumiri codate:

1. Masurile "X"  - Ascultarea interioara prin instalatii de microfon;
2. Masurile "XX" - Ascultarea interiora prin instalarea telefonului special;
3. Masurile "XXX" - Ascultarea interioara prin folosirea tehnicii operative fara fir;
4. Masurile "Z" - Interceptarea convorbirilor telefonice a obiectivului.

Fiecare obiectiv urmarit avea un cifru conventional format din primele litere ale numelui si prenumelui celui vizat si un numar de ordine. Acest cifru trebuia sa fie prezent in intreaga corespondenta care urma sa fie inregistrata.

Tehnicile "X" si "Z" trebuiau folosite numai in cazul unei absolute necesitati operative si numai impreuna cu celalte masuri pentru "inlesnirea succesului muncii informative". Pe langa aceste metode se mai folosea si tehnica mobila - anumite sipci cu microfoane care erau introduse sub mobila, calorifere etc. Sau tehnicile cu gentile "uitate" in birourile importante, geanti prevazute cu minifoane.