Jucatorii se aseaza fie in linie, fie in cerc. Primul jucator alege un cuvant si il sopteste la ureche colegului. Acesta, la randul sau ii va sopti urmatorului cuvantul pe care l-a auzit si tot asa. Ultimul va trebui sa rosteasca cu voce tare cuvantul care a ajuns la el. Avantajul acestui joc este ca nu are castigatori sau pierzatori, ci este doar pentru amuzament, intrucat de multe ori se pleaca de la un cuvant si se ajunge la cu totul altceva.
Jocul este destul de simplu, dar necesita un spatiu destul de mare. Atunci cand este jucat in fata blocului, participantii trebuie sa stabileasca de la inceput care este "terenul" de joc. Unul dintre jucatori isi va pune mana la ochi si va incepe numaratoarea, timp in care ceilalti se vor ascunde pentru a nu fi gasiti. Cand descopera pe cineva ii va striga numele si va alerga cat mai repede catre locul in care a facut numaratoarea. Daca reuseste, cel gasit va iesi din joc. Daca jucatorul gasit va alerga mai repede la locul initial si isi va rosti numele, se salveaza.
Pentru acest joc e nevoie de minim 4 jucatori. Acestia se impart in rate si vanatori. Vanatorii au rolul de a vana ratele cu mingea. Daca un vanator atinge o rata cu mingea, aceasta iese din joc. Rolul ratelor este astfel sa se fereasca de minge, fara sa iasa din spatiul de joc. Ultima rata ramasa trebuie atinsa cu mingea de vanatori din maxim atatea incercari cati ani are. Jocul se termina atunci cand toate ratele sunt eliminate.
Unul dintre jucatori rostea sintagma "sticluta cu", la care asocia diverse cuvinte precum "sticluta cu apa", "sticluta cu suc" etc. In momentul in care jucatorul spune "sticluta cu otrava" toti ceilalti trebuie sa fuga pentru a nu fi atinsi. Daca erau atinsi "impietreau". Aveai voie sa te misti doar daca cineva trecea pe sub picioarele tale. Jocul se termina in momentul in care toti raman impietriti.
Pentru a juca sotron, aveam nevoie de creta cu care sa desenam spatiul de joc pe un spatiu neted si de o piatra. Desenul poate fi simplu, numerotat de la 1 pana la 8, dar si ceva mai complicat, in cazul in care la joc participa mai multe persoane. Casutele trebuie parcurse de la 1 la 8 si inapoi, iar cine reuseste sa le parcurga primul pe toate castiga jocul. Daca piatra cade in afara sau pe linia casutei, jucatorul trebuie sa mearga sa recupereze piatra. Daca piatra cade in casuta potrivita, jucatorul trebuie sa sara intr-un picior pana acolo, fara sa atinga vreo linie.
Mima este un joc complex, care poate fi practicat la orice varsta, nivelul de dificultate fiind diferit pentru fiecare categorie. Presupune doua echipe, care alege un reprezentant ce urmeaza sa mimeze un cuvant spus de adversar, in timp ce echipa lui incearca sa isi dea seama despre ce cuvant este vorba. Acest joc iti dezvolta imaginatia.
Participantii au nevoie de o minge pe care o paseaza de la unul la altul, iar "magarusul" trebuie sa o prinda sau sa o atinga. Daca reuseste, scapa de titlul de magarus, iar cel care o pierde, ii va lua locul.
La inceputul jocului este ales un copil care va avea sarcina de a-i dezlega pe restul. Cat timp ceilalti se "incurca", el va sta cu mainile la ochi, astfel incat sa nu poata vedea care este strategia celorlalti. Participantii se vor aseza in cerc, in picioare, tinandu-se de maini si vor incepe sa se incurce: vor pune un picior peste mana, o mana pe umar, cealalata pe sub alte maini si tot asa, astfel incat sa ii faca cat mai grea sarcina celui dintai. Acesta trebuie sa ii dezlege fara sa le dea drumul la maini.
Pentru acest joc, copiii se impart in doua echipe si deseneaza cu creta doua terenuri cu trasee diverse. In unul din colturile fiecarui teren este desenat un triunghi (frunza), iar intre cele doua terenuri se stabileste un culoar. Fiecare echipa alege cine apara terenul si cine incearca sa invadeze spatiul echipei adverse. Jucatorii care ataca pleaca spre terenul adversarilor, in timp ce jucatorii care il apara incearca sa ii impinga pe atacanti. Scopul jocului este ca unul dintre jucatori sa puna piciorul pe frunza terenului advers.
Flori, fete sau baieti
6/10
Jocul nu este construit asemenea unei competitii, ci isi propune sa ii ajute pe jucatori sa descopere mai multe unii despre ceilalti. Este un exercitiu foarte bun si in interiorul familiei, parintii putand afla mai multe despre preferintele copiilor. Doi jucatori se retrag si, fara sa ii auda ceilalti, aleg o cifra de la 0 la 10. Cei doi se intorc, iar coechipierii trebuie sa ghiceasca cifra. Cel care nimereste raspunsul corect alege o categorie dintre flori, fete sau baieti. Primii doi jucatori se intorc din nou la discutii si, in functie de categoria aleasa, isi vor atribui nume de flori, de fete sau de baieti. Cel care a ghicit cifra va alege floarea preferata, baiatul sau fata preferata si in acest fel se schimba rolurile.
Inainte nu aveam laptop, tableta sau telefon, astfel ca timpul liber ni-l petreceam in fata blocului, cu vecinii de aceeasi varsta. Jocurile copilariei sunt cele pe care nu o sa le uiti niciodata si care te invata sa lucrezi in echipa. Fie ca vorbim despre sotron, ratele si vanatorii, magarusul, elasticul, leapsa sau altele, toate ne provocau sa fim activi si sa ne coordonam.
