Drogurile in literatura universala: Scriitori cu mintea `tulbure`

Prototipul libertinului in toate aspectele posibile, Charles Baudelaire a fost membru al Clubului Hashish, care a existat in perioada 1844 - 1849. Pentru a-l scoate din mediul boem, tatal vitreg il trimite in India, dar revine un an mai tarziu la Paris, fugind de pe vas.

La intoarcere, mosteneste o avere considerabila care-i va permite sa duca o viata de dandy parizian. Incepe sa iubeasca hainele si isi petrece zilele in galeriile de arta si cafenelele din Orasul luminilor. Incepe sa foloseasca drogurile, in special hasis si opium. Insa, in afara de viata sa de dulce trandaveala, este considerat poetul care a revolutionat intreaga lirica franceza si europeana prin originalitatea volumului sau controversat Les Fleurs du Mal (Florile raului).

Poetul francez a fost un loial sustinator al hasisului, intr-o vreme in care oamenii legii nu interveneau, asa cum o fac astazi pentru cantitati mult mai mici. Baudelaire marturisea ca slavea acest drog (in combinatie cu opiul), considerand ca este cel mai eficient drog ce poate fi folosit in crearea "ideilor artificiale". De asemenea el mai foloseste termenii "convenabil" si "la indemana", lucru care mai este posibil astazi doar daca traiesti in Olanda. 

*Disclaimer: 9AM nu incurajeaza consumul de droguri de nicio natura, iar articolul nu sugereaza ca aceste modele ar trebui copiate in viata reala.

Moartea unui poet prieten in varsta de 20 de ani (Raymond Radiguet) l-a determinat pe autorul francez si experimentalist de seama (regizor, eseist, poet etc) sa se afunde intr-o stare de depresie totala, alimentata de consumul de opiu.

Jean Maurice Eugene Clement Cocteau a fost prieten cu foarte multe genii ale vremii (Kenneth Anger, Pablo Picasso, Jean Hugo, Jean Marais, Henri Bernstein, Marlene Dietrich, Coco Chanel, Erik Satie, María Felix, Edith Piaf si Raymond Radiguet). Temele legate de moarte si imagistica funebra erau surprinse in toate paginile operelor lui Cocteau pe perioada doliului ce parea fara de sfarsit. 

Les Enfants Terribles a fost scrisa in doar o sapatamana, sub influenta extrem de violenta a opiului, aceasta opera fiind fiind si o documentatie a oribilelor sale simptome dobandite in urma consumului. In Opium, Diary of an Addict, Jean Cocteau da semne de recuperare si povesteste cum s-a lasat de dependenta de opiu. Povestind colorant si violent despre fluctuatiile sale emotionale si despre instabilitatea psihica, acesta marturiseste ca nu ar fi reusit sa renunte fara prietenul si filozoful corespondent, Jacques Maritain, care l-a ajutat sa se intoarca si catre juramintele depuse fata de Biserica Catolica.

Cocteau a fost rapus tot de moartea unui om drag. In aceeasi zi in care Edith Piaf a murit, teribila veste l-a rapus si pe geniul francez care a suferit un infarct.

Un alt fan al substantelor care "iti dau aripi", Stephen King are si el reputatia de a transforma ideile in carti de mii de pagini intr-o perioada foarte scurta. Dupa cum stiti, acesta lanseaza cate o carte la o perioada de cateva luni, adaugand inca un volum la uriasele sale serii literare. 

Stimulentii externi sunt responsabili direct se sentimentele si invulnerabilitatea sa, la fel cum sunt si cei care ii inunda imaginatia cu o energie creativa care se revarsa din belsug. 

King a recunoscut intr-un interviu pentru Observer, ca a fost dependent de cocaina intre anii 1979 si 1987, ceea ce explica prezenta sa prolifica pe rafturile librariilor si bibliotecilor. In plus, fiecare dintre povestile sale, includ un personaj nebun, psihopat, un personaj hipersensibil sau cineva cu o doza extrema de incredere (ceea ce suna cumva a multipla personalitate, unul dintre efectele secundare pe care consumul de cocaina "il aduce in discutie"). 

"Cocaina, am tras o data pe nas si a pus stapanire pe trupul si sufletul meu. Ceva din sistemul meu voia acel lucru, si, odata ce cocaina a intrat in mine, am auzit un «click». Ca atunci cand aprinzi lumina sau o stingi, nu exista cale de mijloc. Cocaina a fost «intrerupatorul» meu".

"Am inceput in 79 si am folosit cocaina timp de 8 ani. Nu este o perioada prea lunga pentru un dependent, insa este mai lunga decat cel De-al Doilea Razboi Mondial. Nimeni nu traieste prezentul mai bine decat un dependent de cocaina. Nu te gandesti la ieri sau maine. Te gandesti in prezent, unde te afli. Am fost drogat o mare parte din anii 80 si nu sunt o persoana prea reflectiva, deci nu mi-a trecut prin cap daca este un moft existential, daca a fost o pierdere de vreme sau altceva. Era doar ceva ce ma tinea ocupat in acele vremuri", declara Stephen in interviul din 2000.

Scriitorul de romane SF, Phillip K. Dick, a fost extrem de productiv intre anii 1963 -1964 (cine scrie intr-o perioada atat de scurta 11 romane, cateva eseuri si o multime de povestiri scurte?). Acesta folosea halucinogenele si droguri de viteza, care-i stimulau si alertau simturile, cum ar fi Semoxydrine. 

Acest scriitor a fost dovada vie ca unele substante halucinogene pot duce corpul si mintea umana acolo unde nu a mai fost niciodata. 

Acest scriitor nu este doar cunoscut pentru comentariile sale politice caustice la adresa administratiei Nixon, ci si pentru consumul abuziv de substante stupefiante.

Amprenta personala a lui Hunter S. Thompson pare a fi nonsalanta, cel putin dupa cum arata stilul sau narativ constant, atunci cand nebunia isi face efectul. Cred ca sunt putini tineri care nu au citit "Fear and Loathing in Las Vegas" (Spaima si scarba in Las Vegas) sau nu au vazut filmul cu acelasi nume. Scena legata de droguri este realizata, bineinteles, de Johnny Depp :

"Vom trage draperiile in noaptea asta. Un lucru ca aceasta ar putea arunca o persoana drogata ca pe o minge de ping pong. Halucinatiile sunt si ele destul de rele. Insa, dupa o vreme,  inveti sa cooperezi cu «vazutul lucrurilor», cum ar fi bunica moarta care se taraste pe piciorul tau cu un cutit in dinti. Chiar si amatorii se pot descurca usor cu acest lucru" .