Nichita Hristea Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, la Ploieşti,. Mama acestuia se numea Tatiana Cereaciuchin și era membră a unei familii de nobili de origine rusă refugiată în România, iar tatăl marelui poet se numea Nicolae Hristea Stănescu și era un ţăran simplu care a devenit mai apoi devenit meşteşugar şi comerciant. A fost considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, care din păcate a plecat dintre noi la vârsta de doar 50 de ani, pe data 13 decembrie 1983. Poetul a urmat Liceul Sf. Petru şi Pavel din Ploieşti (actualul „Mihai Viteazul”), între anii 1944 şi 1952. Mai apoi, între anii 1952 – 1957 a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.

39 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu

Nichita Stănescu s-a îndrăgostit în primul an de facultate de Magdalena Petrescu, care a fost considerată marea iubire a poetului din adolescență cu care s-a și căsătorit. Din nefericire, căsncicia celor doi nu a fost una de durată și au decis să o ia pe drumuri separate, după numai un an. Acest lucru se întâmpla în anul 1952, iar zece ani mai târziu, poetul s-a căsătorit din nou, doar că de această dată cu eseista și poeta Doina Ciurea. Din iubirea celor doi ia naștere volumul „O viziune a sentimentelor”. Nichita Stănescu a mai fost căsătorit și cu Todorița (Dora) Tărâță în 1982, după ce a avut o relație cu poeta Gabriela Melinescu.

I-au fost publicate trei poezii în revistele „Tribuna” din Cluj şi în „Gazeta literară”, în martie 1957. De asemenea, în martie 1965 a publicat volumul de poezii „Dreptul la timp”, urmând ca la doar un an distanță să apară volumul „11 elegii”, la Editura Tineretului. În 1967, a publicat „Roşu vertical”, „Antologia Alfa” și „Oul şi sfera”. După aceeea, în același an, a fost numit redactor-şef adjunct al revistei „Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu. Între anii 1970 – 1973, Nichita Stănescu a fost redactor-şef adjunct la revista „România literară”, aflată sub conducerea lui Nicolae Breban. Anul 1975 este unul important pentru el, deoarece a obținut Premiul internaţional „Johann Gottfried von Herder”, dar și premiul Uniunii Scriitorilor şi devine, de asemenea, publicist comentator la revista „România literară”. În plus, în anul 1982 a primit Premiul „Cununa de aur” a Festivalului internaţional de poezie de la Struga (Macedonia) și în același an apare volumul „Noduri şi semne”, subintitulat „Recviem pentru moartea tatălui”, la scurt timp după ce a decedat tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu.

Retail jobs

Viața acestuia se schimbă în timpul cutremurului din 4 martie 1977, când încearcă să își salveze prietenul, dar nu reușește decât să fie lovit de un zid, moment în care a suferit un şoc şi o paralizie de scurtă durată a părţii stângi a corpului. Atunci, poetul a devenit dependent de alcool și începuse să consume mai bine de două sticle de vodcă pe zi, ceea ce l-a ajutat cumva să ajungă pe culmea genialităţii. De-a lungul anilor, alcoolul și-a pus serios amprenta asupra sănătății sale, dar și asupra fizionomiei. Astfel, în august 1981, Nichita Stănescu a suferit prima criză hepatică puternică, urmând ca în toamna aceluiași an să fie spitalizat în Spitalul Fundeni.

Scriitorul Arthur Lundkvist l-a propus Academiei Suedeze pentru includerea pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru Literatură, poetul fiind nominalizat în anul 1980, alături de nume mari precum Max Frisch, Jorge Borges, Leopold Sedar Senghorn.

Citeste si:
Delia și-a pus viața în pericol de dragul muzicii: „Să cânți...
Delia și-a pus viața în...

La împlinirea a 50 de ani de viaţă, pe 31 martie 1983, i-a fost publicat volumul „Strigarea numelui”, la Editura Facla, în timp ce acesta era sărbătorit la nivel național. Din cauza consumului de alcool, pe data de 12 decembrie. a suferi o criză puternică de ficat, motiv pentru care a fost transportat cu salvarea la Spitalul Fundeni. Din păcate, pe 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu a murit, iar utimele sale cuvinte au fost: „Respir, doctore, respir”.

OPERA

Argotice (1955)
"Balada motanului", "Anica", "La poarta", "Bocet", "Nu mai pâlpâie", "Cântec de dor", "Primăvara", "Cântec de lume" și "Edict".
Sensul iubirii (1960)
"Lună în câmp" , "O călărire în zori", "Dimineaţă marină", "Avertisment" și "Vitraliu".
O viziune a sentimentelor (1964)
"Ce bine că eşti", "Ploaie în luna lui Marte", "Viaţa mea se iluminează", "Emoţie de toamnă", "Leoaică tânără, iubirea", "Îmbrăţişarea", "Poveste sentimentală", "Vârsta de aur a dragostei", "Sunt un om viu", "Cântec fără răspuns", "Sufletul metalic al oraşului" și "Poem".
Dreptul la timp (1965)
"Dreptul la timp", "Basorelief cu eroi", "Frunzişuri", "Către Galateea" și "Inima"
Obiecte cosmice (1967)
"Somnul cu fierăstraie-n el", "Arbor invers" și "Alfa".
Oul şi sfera (1967)
"Tinerii", "Orologiu cu statui", "Coagula tristeţea deodată...", "Douăsprezece noaptea, cu dor", "Mă las în continuare", "Scrisoare medievală", "N-am mai murit de foame..". și "Îngerul cu o carte în mână".
Roşu vertical (1967)
"Un soldat...", "Şi poate de aceea..." și "Închinare.
Necuvintele (1969)
"Poezia", "Râsu' plânsu'", "Zicere", "Somnul şi trezia", "Cotropirea frunzelor" și "Pierderea ochiului și Necuvintele"
Un pământ numit România (1969)
Muzica, Noi, Grosimea pământului, Cu bulgări de zăpadă-n mâini, Morţile iubite
"Acum vom sta...","Labirint în flăcări", "Plantonul de noapte", "N-au murit în zadar" și "Un pământ numit România"
În dulcele stil clasic (1970)
"De dragoste", "N-ai să vii", "Fel de sfârşit", "Testament", "Estompare", "Ausweis", "Din nou, noi", "Pasăre dormind", "Galben copil, oprit în poză", "Vederea aceasta e relativă ochiului meu"," Mă învelesc de frig...", "Tot universul nostru era albastru şi gol", "Numărătoarea", "Rugare", "Mit, A mea, Al meu suflet, syhée" și "În dulcele stil clasic".

Citeste si:
Fiica Anamariei Prodan, operată de urgență. Cum se simte Sarah:...
Fiica Anamariei Prodan,...

Belgradul în cinci prieteni (1972)

”A cumpăra un câine”, ”Străfund de ochi”, ”Semnal”, ”În timp”, ”Poetul şi soldatul”, ”Tragere la sorţi” și ”Recele echilibru al stelelor”

Măreţia frigului (1972)

”Despre starea de zbatere”, ”Întrebări”, ”Altă matematică”, ”Nedreptate”, ”Colinda pe loc”, ”Rugăciunea”, ”Cavaler al florii de cireş”, ”Cireşar”, ”Starea de a fi cireşar”, ”Rău de frumuseţe”, ”Trecător”,” Marină”, ”Foarte câine”, ”Alte chei” și ”Ai văzut vreodată...”

Epica magna (1978)

”Pean”, ”Autoportret”, ”Haiku”, ”Dezâmblânzirea”, ”Hieroglifa”, ”Înapoierea cheii” și ”Greşirea cerului”

Operele imperfecte (1979)

”Evocare”, ”Lecţia despre cub”, ”Meteoritul lent”., ”Cheile”, ”Schimbarea la faţă”, ”Aterizarea” și ”Triumful”


Despre autor:

Diana Oprișan
 Diana Oprișan a fost mereu pasionată de scris și de fotografie. Odată ajunsă în București, a visat să le facă fotografii celor mai mari artiști de la noi din țară, dar și din străinătate. Și-a făcut un blog, unde scria tot felul de articole despre evenimentele la care participa, iar în felul acesta a fost contactată de către cei de la ZU TV, unde a lucrat timp de doi ani. În pandemie, a simțit nevoia să muncească mai mult, așa că a mai redactat articole și pentru alte site-uri de știri, precum eVedete.ro și DespreVedete.ro. După aceea, s-a angajat la Spynews.ro, unde, deși nu a lucrat prea mult timp, a învățat foarte multe lucruri care, ulterior, i-au fost de folos. Acum, lucrează pentru 9AM și consideră că este cel mai important să faci mereu ceea ce îți place.
Mai multe

Ultima actualizare: 1 Septembrie 2022 - 09 : 09

Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.