Ștefan Bănică Sr. – Viața unui artist între lumină și umbră

Viața personală: Dragoste, dramă și discreție

Ștefan Constantin Bănică, cunoscut publicului drept Ștefan Bănică Sr., s-a născut la 11 noiembrie 1933 în Călărași, într-o familie de artiști: tatăl său, Drăgan Constandache Bănică, era lăutar, iar mama, Leonora, o susținătoare discretă a visului copilului spre artă. Deși visul părinților era ca fiul lor să urmeze o carieră stabilă, poate avocatura, talentul artistic părea predestinat, copilul Ștefan a intrat devreme în corul radio și a urmat cursuri de teatru pentru școlari

Prima sa căsătorie a fost cu jurnalista Sanda Vlad-Liteanu, alături de care a avut fiul Ștefan Bănică Jr., devenit peste ani un star al muzicii și televiziunii românești. Relația s-a încheiat destul de rapid, iar ulterior Bănică s-a recăsătorit cu Irina, creatoare de modă, cu care a avut un al doilea fiu, Alexandru Silviu (născut 1975). Tragedia a bătut la ușă devreme: Irina a murit în 1985 după o lungă suferință, iar fratele lui Ștefan Jr., Alexandra Silviu, a decedat într-un accident rutier în 2001. În doar câțiva ani și-a pierdut mama, soția și fratele, pierderi care l-au afectat profund.

Deși viața lui părea plină de aplauze și strălucire, Bănică Sr. a fost un suflet discret, care a preferat adesea să țină departe de privirea publicului durerile și dramele personale. În ochii fiului său, era „un bonviveur, dar care ascundea necazurile când apăreau”.

Copilărie și formare artistică

Originar dintr-o căsuță modestă de pe malul Borcei din Călărași, Ștefan a fost mutat ulterior la București alături de familie. Aici, s-a înscris la Cantemir High School, iar visul său a început să prindă contur în corul de radio, unde a avut ocazia să-și dezvolte talentul de cântăreț.

Talentul l-a purtat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, promoția 1955, ca student la clasa lui Alexandru Finți. În timpul facultății, a făcut figurație în spectacole, fiind remarcat de Radu Beligan, care i-a apropiat soarta de Teatrul Bulandra.
Deși avea start realist spre o carieră artistică, Bănică provenea dintr-un context modest – tatăl a trecut prin procese, iar drumul spre scenă nu a fost ușor.

Carieră în teatru și film

Teatrul și televiziunea

Debutul oficial a fost în 1955, iar imediat a fost angajat la Teatrul CFR, continuând apoi la Teatrul Bulandra și Teatrul Național Radiofonic. A colaborat cu actori și regizori emblematici precum Liviu Ciulei și Radu Beligan, construindu-și rapid imaginea de actor complet, cu talent comic și dramatic.

De menționat și partidele de revistă, unde a format un cuplu de aur cu Stela Popescu, stârnind hohote de râs și câștigând permanent publicul prin umorul fin și chimia artistică.

Filmografia și muzica

Ștefan Bănică Sr. a jucat în peste 20 de filme importante pentru cinematografia românească, confirmându-se ca actor versatil, dar și ca cântăreț:

• Dincolo de barieră (1965)

• Golgota (1966)

• Haiducii (1966)

• Tunelul (1967)

• Brigada Diverse intră în acțiune (1970) și continuările sale

• Păcală (1974)

• Nea Mărin miliardar (1979)

• De ce trag clopotele, Mitică? (1982)

• Cel mai iubit dintre pământeni (1993)

Pe lângă actorie, era și un artist muzical complet: a lansat hituri precum „Îmi acordați un dans”, „Cum am ajuns să te iubesc”, „Gioconda se mărită”, „Hei, coșar, coșar” și „Astă seară mă fac praf”. Piesele sale au fost auzite în casele românilor, iar stilul său combina umorul cu sensibilitatea interpretării vocale, continuând tradiția lăutărească a familiei.

Recunoaștere și posteritate

În martie 2016, la aproape două decenii de la trecerea în neființă, Ștefan Bănică Sr. a fost omagiat prin plasarea unei stele pe Aleea Celebrităților din București, ca semn de recunoaștere pentru întreaga sa activitate artistică.
În Călărași, orașul în care s-a născut, s-a dezvelit un bust comemorativ și o placă memorială pe casa în care copilărit.Totodată, un festival anual de amatori păstrează numele său și o stradă din oraș îi poartă memoria.

Ultimii ani și moartea

Pe 26 mai 1995, Ștefan Bănică Sr. s-a stins din viață în București, la doar 61 de ani. Cauza a fost un infarct miocardic sever, al treilea în doar câțiva ani.
Într-un interval scurt, și-a pierdut mama, soția și fratele, iar problemele de sănătate se acumulau, trei infarcte, o inimă slăbită și un suflet care purta povara pierderilor.

Deși era mereu plin de viață pe scenă, patul de spital nu i-a iertat corpul fragil. Așa cum fiul său a spus, boala a fost tributul plătit excelenței și efortului continuu: „Problemele lui de sănătate au fost tributul pe care l-a plătit pentru eforturile pe care le făcea, pentru credința în profesie”.

Trupul i-a fost depus la Cimitirul Bellu, iar lumea artistică l-a plâns pe unul dintre cei mai mari comici și actori ai teatrului românesc. A lăsat în urmă un gol greu de umplut și o moștenire culturală ce continuă să vibreze prin muzică, teatru și ecran.

Ștefan Bănică Sr. nu a fost doar un artist, a fost expresia spiritului românesc: boem, plin de umor, dar și profund în simțire. A jucat, a cântat, a iubit și a pierdut, cu aceeași eleganță. Pe scenă era lumina, în culise reziliența.

Moartea lui, răpusă de infarct, nu a șters zâmbetele pe care le-a plantat în inimile celor care l-au ascultat, care i-au urmărit melodiile și care i-au admirat talentul. Ștefan Bănică rămâne, astăzi, un simbol al teatrului și muzicii românești, iar amintirea lui continuă să lumineze prin cele peste 40 de filme, roluri și cântece memorabile.

Despre autor:

Redactia 9AM

Mai multe