Florian Pittiș, un rebel în perioada comunismului. A fost respins de la Teatru din pricina „r“-ului

Viața și cariera

Florian Pittiş s-a născut pe data de 4 octombrie 1943, la Bucureşti. Acesta a fost singurul copil al unui pilot aviator, Nicolae Pitiş şi al Anei Pitiş, secretară de şcoală, casnică şi apoi croitoreasă. Femeia care i-a dat viață semăna cu Danielle Darieux și își dorea enorm să devină actriță, doar că familia sa nu i-a permis lucrul acesta. Se pare că numele său ar fi fost scris cu doi de „t”, din greșeală. Angajatul stării civile l-a notat greșit în certificatul de naștere și așa i-a rămas.

Regretatul artist a debutat în teatru la vârsta de doar 4 ani pe scena Teatrului Savoy în spectacolul „Congresul puştilor”, de Saşa Georgescu şi I. Avian, în rolul „Ciuculeţ” alături de alte nume mari ale teatrului românesc precum: Flavia Buref, Ileana Cotrubaş sau Alexandru Lulescu. Pe vremea când era în clasa a IV-a a pus în scenă actul III din „O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale, având rolul cetăţeanului turmentat. Marea lui pasiune pentru muzica rock a început să apară în perioada liceului, când a început să frecventeze restaurantul „Ceahlăul”, care se afla în colţul străzii pe care locuia. Acolo, o formație care cânta „Rock Around the Clock”, al lui Bill Haley, la acordeon, ţambal şi la nai, l-a cucerit din primul moment.

Marele artist, respins de la Teatru

Florian Pittiș a fost respins de la Teatru din pricina „r“-ului prea puternic, care a fost considerat defect de dicţie. Cu toate acestea nu a fost descurajat și a decis să ia lecţii susţinute de dicţie de la cea care a devenit una dintre cele mai apreciate profesoare de dicţie, Ileana Cârstea Simion, fiind primul ei elev pe care l-a avut vreodată.

“Pittiş a venit la mama pentru a lua lecţii de dicţie, ea mi l-a dat mie direct. «Îl corectezi tu», mi-a zis. Nu mai făcusem asta deloc, dar era încrezătoare că o să mă descurc. Nu mi-a dat nici exerciţii, nimic. Mi-am pus mintea la contribuţie. Ştiam câte ceva din domeniul respectiv, dar nu şi exerciţiile pentru corectarea „r“-ului. Le-am inventat, le-am făcut şi l-am corectat şi a fost un student minunat“, a povestit Ileana Cârstea Simion într-un interviu pentru Digi24.

Citeste si:

Mihai Zmărăndescu regretă că a participat la Survivor România:...

Mai apoi, s-a uitat de o sută şi ceva de ori „Cum vă place”, sau „D-ale carnavalului” și a reușit să memoreze spectacolele și studieze să arta unor mari actori ca Jules Cazaban, Ştefan Ciubotăraşu, George Mărutză sau Clody Berthola. În perioada studenției, a dat un alt examen de admitere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie. A fost angajat mai apoi la Televiziunea Română și la Teatrul Bulandra, unde trăia fiecare clipă ca și cum ar fi fost ultima din viața sa.

A fost un rebel în perioada comunismului

A început să poarte părul lung în anul 1971 și a mărturisit, în repetate rânduri, că nu are de gând să renunțe la el orice s-ar întâmpla. În perioada comunismului, bărbații care alegeau să poarte părul în felul acela nu erau deloc bine văzuți, fiind considerați rebeli. De multe ori, era chemat la organele de partid, cele care cenzurau şi muştruluiau artiştii, dar de fiecare dată refuza să se tundă.

Citeste si:

Ministerul Educației propune pedepse inspirate din comunism: elevi...

Cele mai importante roluri pe care le-a jucat au fost: Alencon din “Elisabeta I”, de Paul Foster, Alioşka din “Azilul de noapte”, de Maxim Gorki, Edmund şi Jamie din “Lungul drum al zilei către noapte”, de Eugene O’Neill, sau Ariel din “Furtuna”, de William Shakespeare, toate în regia lui Liviu Ciulei şi, de asemenea, a jucat în celebrul “Hamlet”, al lui Alexandru Tocilescu, care a avut premiera în 1985. A regizat, el însuşi, pe scena Bulandrei, spectacole precum “Cum se numeau cei patru Beatles”, de Stephen Poljakoff, “Câinele grădinarului”, de Lope de Vega, “Meditaţiile Ritei”, de Willy Russel, şi “Black & White”, de Keith Waterhouse & Willis Hall, dar a jucat şi în câteva filme, precum „Gioconda fără surîs” – 1967, regia Malvina Urşianu, „Adio, dragă Nela – 1972, regia Cornel Todea, „Veronica se întoarce” – 1973, regia Elisabeta Bostan, sau „Înnebunesc şi-mi pare rău – 1992, regia Ion Gostin.

Citeste si:

Proiectul lui Dacian Cioloș, respins de Biroul Național

Ion Iliescu i-a oferit acestuia, pe 7 februarie 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.

Viața sa a fost una despre care s-ar putea scrie multe și pe care a trăit-o ca și cum nu ar mai fi existat ziua de maine. Marea lui iubire s-a numit Niculina Anda, o educatoare pe care a luat-o de soție pe 12 martie 1999 și pe care a iubit-o sincer. În anul 2006, a fost diagnosticat cu o boală gravă, cancer de prostată, care i-a adus și sfârșitul.

Despre autor:

Diana Oprișan

 Diana Oprișan a fost mereu pasionată de scris și de fotografie. Odată ajunsă în București, a visat să le facă fotografii celor mai mari artiști de la noi din țară, dar și din străinătate. Și-a făcut un blog, unde scria tot felul de articole despre evenimentele la care participa, iar în felul acesta a fost contactată de către cei de la ZU TV, unde a lucrat timp de doi ani. În pandemie, a simțit nevoia să muncească mai mult, așa că a mai redactat articole și pentru alte site-uri de știri, precum eVedete.ro și DespreVedete.ro. După aceea, s-a angajat la Spynews.ro, unde, deși nu a lucrat prea mult timp, a învățat foarte multe lucruri care, ulterior, i-au fost de folos. Acum, lucrează pentru 9AM și consideră că este cel mai important să faci mereu ceea ce îți place.

Mai multe