Celulele adipoase joaca un rol esential in ceea ce priveste echilibrul nutritional si metabolic, iar dezvoltarea celulelor adipoase mature din precursoarele lor a fost asociata cu obezitatea si cu alte probleme de sanatate precum bolile cardiovasculare si diabetul de tip 2.

Odata cu acumularea in tesutul adipos a unui numar din ce in ce mai mare de celule stromale, greu de deosebit prin intermediul metodelor utilizate in mod traditional, aflarea identitatii si a proprietatilor moleculare ale precursoarelor celulelor adipoase devine din ce in ce mai dificila.

In cadrul unui studiu publicat in jurnalul Nature, cercetatorii de la EPFL au utilizat o tehnica de inalta rezolutie numita analiza ''transcriptomica unicelulara'' pentru a caracteriza, in premiera, diferitele tipuri de celule stromale din depozitele de grasime mature.


Initial, cercetatorii au identificat cateva subpopulatii de celule stromale din tesutul adipos al soarecilor, apoi au izolat aceste subpopulatii si au studiat comportamentul lor la nivel celular. In mod neasteptat, ei au descoperit ca una dintre aceste subpopulatii nu se mai diferentiaza in celule adipoase si, in plus, suprima in mod activ formarea altor celule precursoare prin intermediul unui mecanism secretor. Oamenii de stiinta au numit aceasta noua subpopulatie ''Aregs'' de la ''celule regulatoare ale adipogenezei''.

Cercetatorii au continuat studiul analizand fenomenul in cazul depozitelor de grasime umane si au descoperit in acestea prezenta unei populatii analoage de celule cu rol de suprimare a adipogenezei.

Aceasta descoperire ofera speranta ca Aregs, sau mecanismul de actiune al acestora, ar putea fi valorificate pentru modularea plasticitatii tesutului adipos uman. Pe termen lung, acest lucru ar putea ajuta la controlul obezitatii si a rezistentei la insulina si astfel la tratarea bolilor metabolice printre care se numara diabetul de tip 2, scrie Agerpres.

Potrivit oamenilor de stiinta, controlul formarii celulelor adipoase este important nu doar pentru imbunatatirea sanatatii metabolismului, ci si pentru incetinirea ritmului de imbatranire din moment ce mai multe tesuturi, precum maduva osoasa si muschii, acumuleaza in timp celule adipoase, care le afecteaza in mod negativ functiile. Astfel, descoperirea are numeroase implicatii in biomedicina.