Legea sportului, calcata in crampoane

Dupa schimbarea de regim din 1989, educatia fizica si sportul de masa au intrat intr-un con de umbra din care nu au mai iesit nici pana azi. Dincolo de multele sale pacate, regimul comunist a avut, totusi, meritul de a fi construit, pe intreg cuprinsul Romaniei, o multime de stadioane si baze sportive. De asemenea, practicarea educatiei fizice si a sportului era aproape o obligatie pentru cetatenii de toate varstele (de exemplu, vestita Daciada), incepand din scolile elementare si terminand cu unitatile economice.

Stadioanele, victime ale freneziei postrevolutionare
Schimbarea de regim a adus cu sine, insa, nu doar regresul masiv al sportului de masa, ci si distrugerea a o multime de baze sportive, stadioane etc. Potrivit unor statistici neoficiale, numai in judetul Mures, dupa 1989, au fost desfiintate 48 de stadioane si terenuri de fotbal. Alte cateva baze sportive mai exista, cu numele, insa starea lor de degradare este intr-atat de avansata, incat ele nu mai pot fi folosite.

Cel mai elocvent exemplu este Stadionul Municipal din Targu-Mures, arena pe care, acum aproximativ trei decenii, se jucau meciuri de fotbal de Cupa UEFA. Actualmente, aici domnesc paragina, ciulinii si cainii vagabonzi. In judetul vecin, Harghita, aproape 30 de terenuri de fotbal au devenit pasuni, sedii de firme sau depozite de materiale de constructii. In alt judet transilvan, Alba, situatia e asemanatoare. Pe intreaga vale a Ariesului, intre Turda si Abrud, exista cate un teren de fotbal in fiecare sat. Din cele 20 de arene, mai sunt utilizabile doua, cele de la Campeni, respectiv Abrud. Restul slujeste drept pasuni pentru vacile satenilor.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe