Alex Gavan, alungat de pe Everest de incalzirea globala

Caderea de gheata Khumbu, de pe partea sudica a celui mai inalt masiv din lume, i-a rapit lui Alex un mare succes in proiectul sau de escaladare a tuturor optmiarilor, fara oxigen suplimentar.

Care a fost marea problema pe Everest?

Pe lungimea acestei caderi de gheata (n.r. - intinsa pe 11 km) sunt o gramada de crevase si de seracuri (n.r. - turnuri de gheata intr-un echilibru instabil). Din cauza incalzirii globale a fost mult mai cald decat de obicei si seracurile se prabuseau fara sa urmeze nici un tipar. Puteau sa se prabuseaca la 3 noaptea, la 5 dimineata, in miezul zilei, nu aveai o marja de relativa siguranta.

Problema a fost si cu avalansele, la fel de imprevizibile. In general, urmeaza si ele niste tipare. Mi s-a parut un fel de ruleta ruseasca, un risc pe care nu puteam sa-l administrez la un grad cat de cat rezonabil. Ar fi trebuit sa trec de zece ori caderea de gheata pana sa termin expeditia. Un serpas a murit la aproape o saptamana dupa ce am plecat, chiar pe caderea de gheata. A fost luat de avalansa si aruncat intr-o crevasa.

Au fost incidente?

Prima oara (n.r. - cand a traversat caderea de gheata) am cazut intr-o crevasa. Erau niste serpasi care veneau de sus, iar eu m-am dat in lateral o jumatate de metru, sa le las loc sa treaca. Printre seracuri, printre crevase, spatiul este foarte ingust. S-a spart un pod de gheata cu mine. Nu eram legat in coarda. Crevasa era foarte adanca, dar norocul meu a fost ca era si foarte ingusta si am ramas prins acolo, cu o mana deasupra. M-au prins serpasii de mana si m-au ridicat. M-am julit putin cu coltarul la un picior si m-am lovit un pic la cap. In plus, auzeam gheata paraind in jurul meu. Nu mi-a fost asa frica in viata mea.

---

Despre autor: