'Omul-munte' revine

Cel care a scris istorie atit pe teren, cit si in afara lui prin aparitii memorabile a strins, in doar opt ani, 63 de selectii pentru reprezentativa Noii Zeelande, a participat la doua Cupe Mondiale si a luptat cu boala rara de rinichi de care suferea. La mai putin de un an de la transplantul de rinichi la care a fost supus, "Omul-munte" revine in rugby-ul de performanta, pe 4 iunie, intr-un meci-spectacol care va avea loc pe Twickenham.

De la periferie in istoria rugby-ului

Povestea lui Jonah Tali Lomu, unul dintre cei mai cunoscuti si mai bine platiti jucatori de rugby din lume, este una neobisnuita, la fel ca si evolutiile lui incredibile pe terenul dintre H-uri. Adolescentul necunoscut din suburbia orasului neozeelandez Auckland, care in sapte ani ajungea sa fie unul dintre cele mai mari nume din istoria acestui sport, luptind in tot acest timp cu boala rara de rinichi de care suferea, a impresionat o planeta intreaga. Nascut pe 21 mai 1975 in Noua Zeelanda din parinti tongolezi, Jonah isi petrece primii ani ai copilariei in Tonga, crescut de familia surorii mai mari a mamei lui. La 7 ani este adus de parinti, pe care el ii considera niste straini, in Auckland.

Pusti implicat in bataile de strada

Adaptarea e dificila, ingreunata de faptul ca nu vorbea engleza, ci doar tongoleza, astfel ca Jonah devine un pusti rebel, implicat in bataile dintre bande, adus de zeci de ori acasa in masina politiei, spre disperarea parintilor. Dupa ce este alungat de acasa de tatal sau, pentru ca de cite ori acesta venea beat si voia sa-si bata sotia Jonah ii lua apararea mamei sale, locul unde se regaseste este Wesley College, punct de referinta pentru marele rugbist, unde se va intoarce sa antreneze ori de cite ori are ocazia. Aici il cunoaste pe cel care ii devine ca un tata, Chris Grinter: pentru a-l ajuta sa se descarce de furia pe care o simtea, acesta ii instaleaza un sac de box intr-una dintre salile de curs, sac ce trebuia schimbat la doua-trei zile, fiind uzat de pumnii tinarului.

Visul de a juca in All Blacks

Talentul lui nativ pentru rugby a devenit evident pentru toata lumea, atunci cind a jucat prima data intr-o competitie a liceelor in echipa orasului sau natal, Auckland. La 14 ani este invitat sa faca parte dintr-o echipa de tinere sperante, unde il intilneste pe cel care ii va deveni manager si mentor - Phil Kingsley Jones -, dar la serviciile caruia renunta in 1993. De atunci, sotia lui, Fiona, este cea care se ocupa de imaginea si cariera legendarului jucator.

Dupa ce isi termina studiile si lucreaza pentru o vreme functionar la banca, Jonah intra in atentia federatiei in 1994, dupa participarea la turneul de rugby in VII de la Hong Kong. Ajunge, astfel, sa ia parte la un trial pentru echipa de seniori a Noii Zeelande si la 19 ani si 45 de zile devine cel mai tinar jucator All Blacks. Desi cariera si-o incepuse ca jucator pe inaintare, evoluind in tricoul cu numarul 8, consacrarea mondiala o cunoaste ca aripa, jucator de "treisferturi", tricoul cu numarul 11 fiind asociat astazi cu numele si evolutiile lui.

Palmares urias

Anul lui de glorie este 1995, care reprezinta pentru el afirmarea si consacrarea pe scena rugby-ului mondial, dupa ce elimina de unul singur Anglia, in semifinala Campionatului Mondial de Rugby din Africa de Sud, marcind nu mai putin de 4 eseuri. Desi Noua Zeelanda pierde titlul mondial in fata Africii de Sud, intr-un meci considerat ca unul dintre cele mai frumoase din istoria sportului cu balonul oval, Lomu este declarat jucatorul turneului.

Fantasticele lui calitati atletice, caracteristicile atipice pentru un jucator care joaca pe postul de aripa (la 1,96 are 125 de kg), viteza incredibila (alearga 100 m in 10,8 secunde) combinata cu indeminarea, puterea si forta de a strapunge apararea adversa au facut din Lomu un adevarat fenomen. Imediat primeste oferte deosebit de avantajoase financiar de la echipe de fotbal american si chiar de la unele de rugby din Anglia, propuneri pe care le-a refuzat, preferind sa joace pentru tara in care se nascuse.

Conectat opt ore pe zi la aparate

Cariera lui cunoaste un declin in 1996, cind este diagnosticat cu sindromul nefrotic, o boala rara de rinichi. Dupa o absenta de 6 luni, perioada in care incepe tratamentul si face dializa, dar se si antreneaza paralel, luind cite un pumn de pastile pentru a scapa de dureri, reuseste sa cistige in 1998 medalia de aur la Kuala Lumpur, la Jocurile Commonwealth-ului la rugby in VII.

Trei ani mai tirziu conduce echipa de rugby in VII a Noii Zeelande catre cucerirea titlului mondial. Desi facea dializa de citeva ori pe saptamina, in aprilie 2003 situatia lui s-a inrautatit si a fost nevoit sa renunte definitiv la rugby. Sindromul nefrotic ii produce amortirea picioarelor, anemie, dar cel mai grav, prezenta singelui si a proteinelor in urina. Cu timpul, cel care nu putea fi oprit din actiune de patru jucatori adversi ajunge sa nu mai poata face nici plimbari usoare, stind conectat la aparate opt ore pe zi, cite sase zile pe saptamina.

Refuza tratament preferential

A fost nevoie de 14 luni de dializa pina s-a gasit un donator ale carui tesuturi si singe sa fie compatibile. Desi in Noua Zeelanda lista de asteptare pentru un transplant este de doi, trei ani, Lomu a refuzat sa se faca public anuntul prin care cerea fanilor sa faca donatia, spunind ca nu vrea sa profite de statutul lui pentru a obtine donatia si ca este impotriva eticii medicale sa nu fie trecut pe lista de asteptare. Unul dintre prietenii lui, vedeta neozeelandeza de radio Grant Kereama, este cel care ii doneaza rinichiul, iar la mai putin de doua luni de la transplant, Lomu isi reia alergarile. Dupa sase luni revine pe terenul de rugby, incepe antrenamentele, toate pentru a-si implini visul: sa mai imbrace o data tricoul All Blacks pentru ca, in 2007, cind va avea 32 de ani, sa cistige singurul trofeu care ii lipseste la rugby in XV, Cupa Mondiala.

Este pregatit sa riste totul

La aproape trei ani de la ultimul sau meci international si la 11 luni dupa ce a fost supus unui transplant de rinichi, Jonah Lomu revine in rugby-ul de performanta. Desi cei care au avut transplanturi de rinichi nu sint incurajati sa practice sporturi de contact, din cauza eventualelor lezari ale acestora, Jonah este pregatit sa riste totul pentru a le arata tuturor celor care erau sceptici, in privinta revenirii lui pe teren, ca s-au inselat. Departe de capacitatea lui maxima de joc, aceasta revenire poate insemna renasterea starului neozeelandez.

Meciul revenirii si al retragerii

Legitimat pe o perioada de doi ani la clubul din prima divizie a campionatului neozeelandez, North Harbour, "Omul-munte" va reveni in meciul care va marca retragerea legendarului capitan al nationalei Angliei si al echipei Leicester Tigers, Martin Johnson. Meciul din 4 iunie de pe stadionul englez Twickenham va aduce fata in fata cele doua emisfere, cea sudica, condusa de Jonah care si-a ales jucatorii din Noua Zeelanda, Africa de Sud, Samoa si Australia - printre care se numara Toutai Kefu, Carlos Spencer, Bruce Reihana, Matt Burke -, iar Johnson, capitanul emisferei nordice, va avea in echipa sa jucatori care provin din echipele componente ale Turneului celor 6 Natiuni: Scotia, Tara Galilor, Irlanda, Anglia, Franta si Italia, precum Raphael Ibanez, Jonathan Humphreys, Tony Marsh, Alessandro Troncon.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe