Nunti pentru defuncti
8/8
O traditie cunoscuta in randul chinezilor sugerea ca spiritul unui om care a murit inainte sa se casatoreasca poate sa provoace necazuri familiei ramase in viata. De 3.000 de ani se practica ritualul nuntilor defunctilor, modalitate prin care chinezii cred ca pot imbuna spiritele mortilor. Nuntile defunctilor se aseamana foarte mult cu cele ale celor aflati in viata. Chiar daca practica a fost interzisa de Partidul Comunist Chinez, in unele zone inca se practica.
Evitarea numelui decedatului
1/8
In unele culturi australiene, cand o persoana moare, numele ei nu trebuie sa fie rostit de nimeni pana in momentul in care familia sau inteleptii comunitatii decid ca practica se va incheia. In functie de situatie, aceasta practica poate dura de la cateva luni pana la cativa ani. Se spune ca, dupa moarte, spiritul persoanei face o calatorie pe lumea cealalta. De fiecare data cand ii este rostit numele, se va intoarce inapoi in lumea noastra si va crea probleme familiei. In locul numelui real al decedatului, se foloseste un inlocuitor, de cele mai multe ori, Kumantjayi (cel fara nume).
Bijuterii fabricate din parul decedatului
2/8
Obiceiul a devenit popular in era Victoriana. Regina Victoria a facut traditia populara atunci cand, dupa moartea sotului sau, Printul Albert, a aparut in public purtand un medalion care continea fire de par ale defunctului. Acest obicei este pastrat pentru a onora persoana care a trecut in nefiinta. Desi entuziasmul pentru aceasta traditie a pierit dupa era Victoriana, obiceiul a revenit in ultimii ani.
Angajarea stripteuzelor
3/8
In unele zone din Taiwan si China, in jurul anilor 1980, stripteuzele performau pentru decedati si participau la funeralii. Obiceiul se practica in special in zonele rurale, iar radacinile lui au ramas neclare. Unii sunt de parere ca traditia a pornit de la ideea ca defunctul va avea o viata mai buna in lumea de dincolo, in timp ce alte ipoteze sustin ca stripteuzele exprima fertilitate sau ideea ca, in acest fel, familia decedatului va reusi sa treaca mai usor peste despartire.
Atunci cand cineva drag moare, o parte din tine pleaca cu el. Pornind de la aceasta idee, in tribul Dani din Papua Noua Guinee s-a nascut obiceiul prin care un membru al familiei, in general o femeie, isi taie o parte din deget, in semn de amintire, respect si admiratie fata de spiritul celui decedat. Partea amputata este oferita simbolic, prin ardere, drept dar celui care moare.
Fotografii cu defunctul
5/8
La mijlocul anilor 1800, oamenii au inceput sa aiba acces la fotografii si, tot atunci, s-a raspandit si o epidemie de holera in Marea Britanie si SUA. Obiceiul a fost popularizat tot de Regina Victoria, la moartea sotului ei. Acesti factori au dat nastere unei traditii potrivit careia, oamenii care mureau aparea in fotografii postmorten. In unele dintre aceste imagini, rudele mortului apareau in jurul acestuia, obicei ce simbolizeaza nu numai dragostea fata de persoana pierduta, ci si durerea.
Acoperirea oglinzilor
6/8
In iudaism, 7 zile dupa moartea unui membru al familiei sunt rezervate doliului, moment in care intreaga familie se strange pentru a-l plange si primeste vizitatori. In multe comunitati, se pastreaza inca si obiceiul de a acoperi toate oglinzile din casa in aceste 7 zile de doliu. Se spune ca in aceasta perioada, sufletul mortului nu se poate obisnui cu noua stare si cauta sa se intoarca in propriul corp. Daca se vede in oglinda, poate avea impresia ca este in viata.
In anumite grupuri etnice din Madagascar, se organizeaza un ritual numit famadihana, "intoarcerea oaselor", in care corpul unui defunct este scos din groapa, invelit intr-o tesatura si purtat pe brate intr-un dans, pentru a celebra alaturi de cei aflati inca in viata. Famadihana este un moment de veselie si nimeni nu are voie sa fie trist. Ritualul are loc o data la 5 sau 7 ani, atunci cand stramosul apare in visul unui batran si ii spune ca are nevoie de haine noi. Traditia poate reprezenta o modalitate de a onora sufletul stramosilor, dar si un fel de a spune ca, pana nu sunt descompuse complet, corpurile stramosilor pastreaza abilitatea de a fi intermediari intre cei vii si Dumnezeu.
Obiceiurile tesute in jurul mortii reprezinta unele dintre cele mai ritualizate aspecte ale existentei umane. Traditiile ce tin de moarte variaza de la cultura la cultura, unele reusind sa fie destul de ciudate, potrivit toptenz.net. Cu toate acestea, este fascinant de urmarit modul in care se raporteaza diversele culturi la decesul oamenilor.