In 1980, Voyager 1, folosidu-se de gravitatia lui Saturn, a luat viteza pentru a se lansa in planul sistemului solar. In 1989, Voyager 2 a folosit aceeasi metoda cu planeta Neptun. Ambele sonde au pornit in spatiul gol interplanetar, insa descoperirile au continuat.
Una dintre descoperiri este uriasa "heliosfera" a sistemului solar,
un fel de balon din plasma solara si campuri magnetice, care depaseste orbita lui Pluto. Toate planetele, asteroizi si forme de viata, care apartin sistemului nostru solar se afla in interiorul acestei heliosfere.
Cele doua sonde se presupune ca s-ar afla la ora actuala la marginea exterioara a heliosferei, un spatiu numit "
heliosheath", iar cercetatorii inca nu stiu exact cat mai au de parcurs pana cand vor iesi in spatiul interstelar, din afara heliosferei. Totusi, potrivit estimarilor, heliosheath are aproximativ 5-6 miliarde kilometri grosime, ceea ce ar insemna ca in circa cinci ani acestea vor intra in spatiul interstelar.
Sondele Voyager au suficiente resurse pentru continuarea calatoriei, cel putin pana in 2020, acestea folosind plutoniu ca sursa de energie. Dupa aceasta data, sondele vor deveni ambasadoare tacute ale Pamantului printre stele.