Actorul Ion Dichiseanu, care s-a stins din viață joi, la 87 de ani, la Spitalul Floreasca, a fost una dintre stelele scenei românești. Nimic din copilărie nu îi prevestea succesul, ci, dimpotrivă, o viață plină de lipsuri, poate chiar moartea timpurie. La o vârstă fragedă, maestrul a fost închis într-un lagăr de concentrare nazist.

„Noi eram nouă copii. Tata, fiind ceferist, nu avea posibilităţi materiale să ne răsfeţe. Şi bunicul, şi străbunicul au fost ceferişti. Sunt născut la Adjud. Adjud, nod de cale ferată în Moldova. Tata era din Călăraşi şi, datorită acestui fapt, sunt cetăţean de onoare al Călăraşiului. Străbunicul, pe care îl chema Grigorescu, era din Dichiseni, comună aflată la 10 kilometri de Călăraşi. Când s-a dus să-l declare pe bunicul la «Sfat», acolo era un bătrân care nu auzea. Nu ştiu cum i-a sunat lui „Grigorescu, din Dichiseni", că l-a trecut în acte Dichiseanu. Aceasta este originea numelui meu”, povestea artistul într-un interviu.

Familia sa a avut de suferit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

„Tata fiind ceferist la Adjud, a colaborat cu nemţii. În timpul războiului, ei controlau toate căile ferate, iar el trebuia să comunice cu ei. Acest Fritz, sau cum îl chema, de multe ori venea la noi acasă. Mama, în afară de cei nouă copii, se ocupa de multe ori şi de aceşti musafiri. Când România a întors armele, la 23 august 1944, nemţii au îndreptat pistolul spre noi: Sunteţi prizonieri! Ne-au urcat într-un vagon, părinţii şi cinci dintre copiii care mai rămăseserăm acasă şi ne-au dus în lagărul de la Salzburg. (...)

Am o admiraţie pentru unguri: când am trecut prin Ungaria, staţionam o oră-două, iar ungurii ne dădeau pâine şi apă. Copil fiind, am fost marcat de asta. Apoi, guvernul ungur s-a opus să fim exterminaţi, pentru că eram familii nevinovate, nu eram soldaţi. De fiecare dată când merg în Austria, fac un ocol şi la Salzburg. În locul lagărului este o fabrică de bere şi un restaurant. Privesc şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat. (...)

Am stat în lagăr un an. Când am intrat, aveam nouă ani şi ceva. Nu eram închişi în celule, stăteam în nişte barăci îngrădite cu sârmă. Mâncarea era la cazan. Bombele cădeau, bombardau americanii. O aripă a lagărului a fost bombardată, au murit şi câţiva români“, spunea regretatul actor.

A murit după o lungă suferință

Maestrul s-a stins joi, la Spitalul Floreasca, în jurul orei 15:00, unde era internat de la începutul anului. Acesta a ajuns pentru prima dată sub supravegherea medicilor în noiembrie 2020, când i s-a făcut o radiografie și un CT. I s-a pus un diagnostic eronat, apoi a fost infectat cu o bacterie care i-a provocat o pneumonie bilaterală. A fost externat și în ianuarie a ajuns din nou pe mâna medicilor, care au hotărât să îl intubeze de urgență la Terapie Intensivă. Din acel moment, nu a mai ajuns acasă.

Citeste si:
Gigi Becali a criticat ultima dorință a lui Ion Dichiseanu
Gigi Becali, despre ultima...

Despre autor:

Alexandra Chivu
Alexandra Chivu scrie pentru 9AM din anul 2021, iar în prezent ocupă funcția de redactor-șef. Ea și-a început activitatea în presă în 2016, în cadrul Facultății de Jurnalism, unde a scris câteva articole pentru site-ul instituției. Ulterior, a publicat materiale în ziarul „Ultimă oră”. Și de aici a început greul. Primul impact important în carieră a fost în cadrul Digi FM, unde a redactat știri de radio. A început munca la revista Ciao, în 2017. Nu a poposit și a continuat la Fanatik, din 2018 până în 2019. În paralel, benevol, s-a ocupat în câteva rânduri de pagina de Facebook SOS Autism Brăila. Din 2019 și până în 2021 a lucrat la Playtech, apoi a ajuns în prezentul numit 9AM.
Mai multe

Ultima actualizare: 21 Mai 2021 - 09 : 05

Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.