Maia Morgenstern, blamată de oameni, în metrou, din cauza unei afecțiuni: „Ce cauți aici dacă tușești? Stai în casă!”

„Încerc să mă las de fumat. Mă rog, Încerc. Fac și eu acolo niște efortulețe, cât de cât. Și nici nu-i așa de greu. Am și rezultate, oho: până acum m-am lăsat de nu știu câte ori. Da. Da' acuma, gata! Mă las. E complicat și sâcâitor. Și penibil uneori, chiar neplăcut: disconfort, nervozitate, transpirații reci, neputință, renunțare, sentimente de vinovăție, insomnie, tremurături...

Și tuse. Tusea aia neplăcută, nesfârșită, dizgrațioasă. Tusea în vremurile acestea e ca un stigmat. Este un stigmat, o pecete, o condamnare: oamenii se uită urât la tine, se îndepărtează, se feresc de tine. Și e firesc. Pentru mine e firesc. Suntem oameni, suntem vulnerabili, suntem înspăimântați. Ne e frică: pentru noi și pentru ceilalți. Suntem bântuiți de sentimente contradictorii. Așa e, așa sunt și eu, nici mai bună, nici mai rea. Deși...în fine.

Mă lupt și eu cu starea de confuzie, de dezorientare, de neîncredere. Depresie? Să nu folosim cuvinte mari, să nu abuzam. Și vreau să mă las de fumat. Și vreau să evit derapajele. Vreau sa evit derapajele. Și aglomerațiile. Evit aglomerațiile. Astăzi am plecat devreme de acasă. Am lăsat să treacă vreo două, că erau cam aglomerate. Metrouri. Despre Metrou vorbesc, eu circul preponderent cu Metroul. Cu mijloace de transport în comun, basicali(sic), că am timp să citesc, să scriu, să privesc.

Actrița a clarificat că este bine

În fine, am apucat să mă urc într-un al treilea tren sosit, Metrou. Și, fatalitate, m-a apucat tusea, costurile colaterale ale voinței mele de a mă lăsa. Efectele nedorite ale anilor tabacici, rezistență nedorită a organismului meu obișnuit cu țigările. Tușeam, o tuse nesfârșită, penibilă, de nestăpânit. Geaba mască, geaba distanțare, geaba încercam să mă izolez în zona burdufului. Oamenii au reacționat: m-au certat. Ce cauți printre oameni dacă tușești? Stai în casă, nu mai ieși...etc. Nu m-am supărat. Nu m-am apucat să explic. Nu mă (mai) justific.

Citeste si:

Probleme pentru Oana Moșneagu și Vlad Gherman, înainte de nuntă! Ce...

Am coborât și mi-am continuat drumul pe jos. E vreme frumoasă. Bine, sunt obișnuită, pe mine mereu mă ceartă lumea pentru ceva: ba că sunt, ba ca nu sunt. Și dacă sunt, de ce sunt?!? Și dacă nu sunt, de ce nu sunt?!? Sunt bine, mulțumesc!”, a notat doamna teatrului românesc în spațiul virtual.

Despre autor:

Alexandra Chivu

Alexandra Chivu scrie pentru 9AM din anul 2021, iar în prezent ocupă funcția de redactor-șef. Ea și-a început activitatea în presă în 2016, în cadrul Facultății de Jurnalism, unde a scris câteva articole pentru site-ul instituției. Ulterior, a publicat materiale în ziarul „Ultimă oră”. Și de aici a început greul. Primul impact important în carieră a fost în cadrul Digi FM, unde a redactat știri de radio. A început munca la revista Ciao, în 2017. Nu a poposit și a continuat la Fanatik, din 2018 până în 2019. În paralel, benevol, s-a ocupat în câteva rânduri de pagina de Facebook SOS Autism Brăila. Din 2019 și până în 2021 a lucrat la Playtech, apoi a ajuns în prezentul numit 9AM.

Mai multe