Maia Morgenstern are un viciu ce nu se leapădă de ea: tutunul. Acesta i-a determinat o afecțiune de nestăvilit, tusea fumătorului, care ieri, în metrou, i-a creat probleme. Oamenii au blamat-o pentru că a ieșit astfel din casă, fiind speriați că ar putea fi vorba despre COVID-19. Actrița s-a conformat și a părăsit mijlocul de transport. La scurt timp, a descris întâmplarea în câteva rânduri pe contul personal de Facebook. A mărturisit că nu s-a supărat din cauza atitudinii celorlalți pasageri și că încearcă să renunțe la țigări.

„Încerc să mă las de fumat. Mă rog, Încerc. Fac și eu acolo niște efortulețe, cât de cât. Și nici nu-i așa de greu. Am și rezultate, oho: până acum m-am lăsat de nu știu câte ori. Da. Da' acuma, gata! Mă las. E complicat și sâcâitor. Și penibil uneori, chiar neplăcut: disconfort, nervozitate, transpirații reci, neputință, renunțare, sentimente de vinovăție, insomnie, tremurături...

Și tuse. Tusea aia neplăcută, nesfârșită, dizgrațioasă. Tusea în vremurile acestea e ca un stigmat. Este un stigmat, o pecete, o condamnare: oamenii se uită urât la tine, se îndepărtează, se feresc de tine. Și e firesc. Pentru mine e firesc. Suntem oameni, suntem vulnerabili, suntem înspăimântați. Ne e frică: pentru noi și pentru ceilalți. Suntem bântuiți de sentimente contradictorii. Așa e, așa sunt și eu, nici mai bună, nici mai rea. Deși...în fine.

Mă lupt și eu cu starea de confuzie, de dezorientare, de neîncredere. Depresie? Să nu folosim cuvinte mari, să nu abuzam. Și vreau să mă las de fumat. Și vreau să evit derapajele. Vreau sa evit derapajele. Și aglomerațiile. Evit aglomerațiile. Astăzi am plecat devreme de acasă. Am lăsat să treacă vreo două, că erau cam aglomerate. Metrouri. Despre Metrou vorbesc, eu circul preponderent cu Metroul. Cu mijloace de transport în comun, basicali(sic), că am timp să citesc, să scriu, să privesc.

Actrița a clarificat că este bine

În fine, am apucat să mă urc într-un al treilea tren sosit, Metrou. Și, fatalitate, m-a apucat tusea, costurile colaterale ale voinței mele de a mă lăsa. Efectele nedorite ale anilor tabacici, rezistență nedorită a organismului meu obișnuit cu țigările. Tușeam, o tuse nesfârșită, penibilă, de nestăpânit. Geaba mască, geaba distanțare, geaba încercam să mă izolez în zona burdufului. Oamenii au reacționat: m-au certat. Ce cauți printre oameni dacă tușești? Stai în casă, nu mai ieși...etc. Nu m-am supărat. Nu m-am apucat să explic. Nu mă (mai) justific.

Citeste si:
O tânără a încercat să se sinucidă aruncându-se în fața metroului
O tânără a încercat să se...

Am coborât și mi-am continuat drumul pe jos. E vreme frumoasă. Bine, sunt obișnuită, pe mine mereu mă ceartă lumea pentru ceva: ba că sunt, ba ca nu sunt. Și dacă sunt, de ce sunt?!? Și dacă nu sunt, de ce nu sunt?!? Sunt bine, mulțumesc!”, a notat doamna teatrului românesc în spațiul virtual.



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.