Incredibil1 Martie 202013:25de Cristina Marin

Lectura de 3 minute

Numele oficial al lunii martie a influentat, in ultimele decenii, generalizarea denumirii sarbatorii care cade la 1 Martie, Martisor, in defavoarea altor denumiri mai vechi, cum ar fi Dochia, Dragobete. Tot ''martisor'' se numeste si cadoul facut de 1 martie, arata Ion Ghinoiu in lucrarea sa ''Sarbatori si obiceiuri romanesti''.

Conform traditiei populare, primavara incepe cu Baba Dochia si zilele ei, cunoscute drept ''Zilele babei'' (primele 9 sau 12 zile ale lunii martie). Zilele babei corespund cu zilele de urcus ale Babei Dochia cu oile la munte, urcus dedicat mortii si renasterii sezoniere a zeitei agrare si a timpului calendaristic, in preajma echinoctiului de primavara. Astfel, la romani, simbolul martisorului este corelat si cu Baba Dochia, dupa unele traditii, firul Martisorului fiind tors de aceasta in timp ce urca cu oile la munte.

In zilele noastre, martisorul, facut din doua fire rasucite - unul alb si celalalt rosu - si de care, de cele mai multe ori, se prinde un mic obiect artizanal, este facut cadou doamnelor si domnisoarelor in ziua de 1 martie. In trecut, de snurul impletit se agata doar o moneda de aur, argint sau din alt metal.

Dupa unele informatii etnografice, in vechime snurul se impletea din lana alba si neagra si nu era impodobit cu monede sau alte obiecte artizanale. Astfel, pe vremea dacilor, snurul era alcatuit dintr-un fir alb si unul negru. Potrivit unei vechi legende, Dochia a impletit o funie din ata alba si neagra, pentru a putea, astfel, sa tina socoteala zilelor si a noptilor si sa stie cand vine vremea sa coboare cu oile la pascut. Albul reprezenta zilele, iar negrul, noptile. Pedepsind-o, insa, pe nora sa, a trimis-o la raul inghetat sa spele un ghem de lana neagra, pana ce aceasta se va albi. Din cauza frigului, bietei femei i-au sangerat degetele, iar lana s-a colorat in rosu.

Firele alb si rosu care alcatuiesc martisorul simbolizeaza astfel sangele si sacrificiul. Se mai spune ca martisoarele sunt purtatoare de noroc si de fericire, rosul semnificand iarna, iar albul - primavara. Potrivit unei alte interpretari, culoarea rosie, data de foc, sange si soare, simboliza viata, deci femeia, iar culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, era specifica intelepciunii barbatului.

Citeste si:
Moroșanu, lider PNL din Vrancea, respins şi după contestaţie la...
Daniel Moroșanu, lider PNL...

Snurul alb-rosu reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. In trecut, acesta se purta pana cand primavara arata semne clare de biruinta: se auzea cucul cantand, infloreau ciresii, veneau berzele sau randunelele. Martisorul era pus atunci pe crengile pomilor infloriti sau era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".

Potrivit cercetarilor arheologice efectuate pe teritoriul tarii noastre, au fost descoperite amulete asemanatoare martisorului, datand de circa 8.000 de ani. Acestea erau reprezentate de pietricele perforate, in culorile alb si rosu, purtate la gat sub forma de coliere.

De snurul martisorului se atarna in zilele noastre un mic obiect artizanal, simbolizand, de regula, norocul: un trifoi cu patru foi, o potcoava, un cosar sau o inima. Martisorul este purtat pe haina, la vedere, sau legat la mana, timp de cateva zile, incepand cu 1 martie.

"Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Martisorul)" au fost inscrise pe Lista Reprezentativa a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitatii, intr-un dosar comun cu Republica Moldova, Republica Macedonia si Republica Bulgaria, la 6 decembrie 2017, prin votul Comitetului Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, reunit in cea de-a XII-a sesiune, pe Insula Jeju din Republica Coreea, in perioada 4-9 decembrie 2017.

Citeste si:
7 curiozități despre cea mai fericită țară din lume
7 curiozități despre cea mai...

In Bucuresti, un loc care aminteste de traditia martisorului este Casa Memoriala ''Tudor Arghezi -Martisor'', situat pe strada Martisor. In mijlocul unei frumoase livezi, strajuita de o alee lunga, se afla casa in care scriitorul Tudor Arghezi (1880-1967) a locuit cu familia sa incepand din 1930. Numele strazii si al Casei memoriale, ''Martisor'', vine de la un obicei pe care locuitorii zonei il adusesera cu ei din locurile natale, in special din regiunea Olteniei, anume acela de a atarna, primavara, in ramurile pomilor snururi impletite alb-rosii, menite, in credinta oamenilor, sa aduca recolte bune in acel an. Tudor Arghezi cunostea si el obiceiul de la bunicii sai din Oltenia, iar acesta i-a inspirat numele domeniului - "Martisor". De altfel si astazi in pomii din fata casei pot fi vazute snururi impletite alb-rosii. Casa insasi are peretii albi si acoperisul rosu, iar in interior balustrada de lemn a scarii este vopsita in rosu, potrivit Agerpres.ro



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.