Romania si UE, 50 de ani in lumi paralele

Tratatul de la Roma a fost semnat de Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg. Istoria UE incepe insa mai devreme, pe 9 mai 1950, cind ministrul de externe francez, Robert Schuman, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO).

Primii pasi

In 1951, cele sase state fondatoare au semnat Tratatul de la Paris, care incepe sa se aplice doi ani mai tirziu, inlaturind barierele vamale si restrictiile cantitative privind materiile prime.

O data cu crearea CEE, la Roma s-a semnat si Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM). Ambele tratate au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. In iulie 1967, s-au infiintat Consiliul European si Comisia Europeana. Extinderea CEE incepe cu Marea Britanie, Irlanda si Danemarca, in 1973; apoi Grecia, in 1981; continua cu Portugalia si Spania, in 1986; cu Austria, Finlanda si Suedia, in 1995; cu Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria, in 2004 si, in fine, cu Romania si Bulgaria la 1 ianuarie 2007.

Uniunea de azi

Componenta politica a fost adaugata celei economice abia in 1987, cind a intrat in vigoare Actul Unic European. CEE si-a schimbat numele in cel de azi in 1993, cind intra in vigoare Tratatul privind Uniunea Europeana. Moneda euro, un pas important pentru UE, a fost adoptata in 11 tari la 1 ianuarie 1999, intrind in circulatie in 2002. Romania a semnat Tratatul de aderare in 25 aprilie 2005. In prezent, trei state au statutul de candidat: Croatia, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei si Turcia.
Stabilitate, din criza in criza

Chiar acum, la ceas aniversar, UE incearca sa iasa din criza provocata in 2005 de respingerea Constitutiei europene, in Olanda si Franta. Impasul nu este nici pe departe fara precedent.

Generalul Charles de Gaulle este vinovat de una dintre primele crize ale Comunitatii Europene (CE), in 1965. Presedintele francez dorea sa pastreze o piata protejata pentru produsele agricole franceze si se opunea celorlalte cinci state membre, care voiau sa renunte la adoptarea deciziilor prin unanimitate, in favoarea majoritatii calificate. In iunie 1965, deoarece nu s-a ajuns la un acord, De Gaulle a retras reprezentantii francezi de la CE, lasind organismul in imposibilitate de functiona-re, cu "un scaun gol". In final, a fost redus numarul problemelor asupra carora deciziile se pot lua prin majoritate calificata. Franta si-a pastrat, in acest fel, puterea de veto asupra deciziilor care o afectau. Actuala Uniune sufera inca urmarile acestei crize, deoarece intimpina probleme importante in abordarea de decizii ce necesita unanimitatea.

Crizele "Doamnei de fier"

Margaret Thatcher, "Doamna de fier" a politicii britanice, insista, intre 1979-1984, pentru returnarea banilor britanici de la comunitate. In acea perioada, 80% din bugetul comunitatii era cheltuit pentru Politica Agricola Comuna, de care Marea Britanie nu profita, avind o agricultura slab dezvoltata. Marea Britanie era al treilea cel mai sarac stat din comunitate, iar in ’84 s-a decis sa i se dea o parte din bani inapoi, prevedere de care Londra beneficiaza si in prezent. In 1988, Thatcher se declara impotriva uniunii monetare si a unui "suprastat ce exercita o noua dominatie de la Bruxelles".

Coruptia la Comisie

Coruptia la nivel inalt nu a ocolit constructia europeana: comisia Santer a fost obligata sa demisioneze in bloc in martie 1999. Acuzatiile de coruptie planau asupra comisarului pentru Cercetare, Stiinta si Tehnologie, Edith Cresson, fost premier al Frantei. Aceasta si-a numit un prieten consilier personal. Cresson a refuzat sa demisioneze, astfel incit intreaga comisie Santer a fost obligata sa o faca. Pentru a evita astfel de situatii, din acel moment, orice comisar, la numire, se angajeaza sa demisioneze la cererea presedintelui.

Ramasi fara bani

Anul 2005 a reprezentat anul crizelor profunde pentru UE. In afara de referendumurile din Olanda si Franta care au lasat UE fara Constitutie, UE s-a confruntat si cu problema bugetului pentru perioada 2007-2013. La Consiliul de vara, liderii UE nu au reusit sa cada de acord asupra acestuia, din cauza neintelegerilor franco-britanice in domeniul fondurilor pentru agricultura. Problema a fost rezolvata la summitul de iarna, cu ajutorul statelor intrate in UE in 2004, care au renuntat la unele fonduri. Presedintele de atunci al UE, luxemburghezul Jean-Claude Juncker, anunta ca "UE nu este in criza; e in criza profunda!".

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe