International • 29 August 2006 •
Fatadele cladirilor din New Orleans poarta si astazi, cand se implineste un an de la venirea Katrinei, urmele malului adus de ape. Cei care s-au intors in oras isi amintesc cu groaza prin ce au trecut. Putini vor sa vorbeasca insa despre experienta Katrina. Uraganul nu a distrus numai case, ci suflete si sperante.

Pe 29 august, Josh era singur in celula

Pe 29 august, in urma cu un an, Josh se afla intr-o celula a penitenciarului pentru minori din New Orleans. Atunci avea doar 15 ani. Raspunde cu greu la intrebarile puse de reporterul publicatiei "Spiegel" despre clipele de cosmar traite "atunci cand a venit Katrina". "Eram singur in celula, cand apa a inceput sa creasca. Canalizarea din podea a inceput sa refuleze", povesteste adolescentul de culoare cu jeansi de rapper si sute de codite impletite.

In penitenciarul pentru minori se aflau in momentul venirii uraganului circa 150 de copii, majoritatea de culoare, arestati pentru infractiuni minore sau chiar fara motiv. Au fost transferati intr-o inchisoare de maxima securitate, unde au stat in celule cu criminali periculosi. Spre deosebire de acestia din urma, copiii-infractori aveau catuse la maini si la picioare. "Eram sigur ca am sa mor", povesteste Josh. S-a refugiat cu greu pe patul cel mai de sus din celula. Cinci zile pana cand a fost evacuat a stat nemancat. "Am avut o cana de apa de baut. Mancasem in seara dinainte de Katrina paine cu lapte", isi aminteste adolescentul. si el, si mama lui sunt si in ziua de astazi sub supravegherea unui psiholog.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.