International • 25 Iulie 2006 •
Pentru cei mai multi dintre noi, atmosfera tensio-nata din Orientul Mijlociu nu mai reprezinta o noutate. Generatiile ultimei jumatati de secol au crescut cu ideea ca Orientul Mijlociu reprezinta o sursa permanenta de conflict, astfel incat ceea ce se intampla la ora actuala pare doar o alta piesa din aceeasi suita.

Problema palestiniana, intifadele, atentatele sinucigase, acordurile de pace, toate acestea au contribuit la crearea unei imagini ca Orientul Mijlociu este in permanenta un teatru de razboi regional. Foarte putini sunt aceia care inteleg ca actualul conflict din Orientul Mijlociu, diferit de ceea ce s-a intamplat pana acum, aduce in discutie probleme majore cu care se confrunta comunitatea internationala.

Prima chestiune majora se refera la proliferarea armelor nucleare, o situatie tot mai greu de controlat, mai ales cand este vorba de tari cu un regim dictatorial precum Coreea de Nord sau Iran. Maniera in care Coreea de Nord a ales sa sarbatoreasca ziua de 4 iulie, lansand o racheta in directia Statelor Unite, este demonstrativa in acest caz. Din pacate, evenimentul a ramas fara o reactie ferma din partea administratiei de la Washington, tot mai obosita si preocupata de soarta razboiului din Irak. O alta chestiune majora se refera la deficitul global de energie, care spre deosebire de 1973, cand tarile arabe au instituit un embargou petrolier in timpul razboiului de Yom Kippur, este unul organic.

Consumul crescut de energie din ultimii ani al Chinei si Indiei suprapus pe nivelul de suprasaturatie a productiei la nivel mondial provoaca o puternica destabilizare a pietei energetice. Aceasta evolutie a depins foarte mult si de situatia politica a principalilor exportatori de materie prima, razboiul civil in Nigeria, alunecarea tot mai rapida catre un regim dictatorial profund antiamerican in Venezuela, instaurat de catre presedintele Hugo Chavez sau aspiratiile razboinice ale presedintelui Evo Morales in Bolivia. Din acest motiv, timpul ramas pana la intrarea intr-o puternica criza economica a planetei, daca nu va fi gasita o solutie, este extrem de scurt.

Nu in ultimul rand, extinderea terorismului islamic, avand ca centru de comanda miscarea Al Qaeda, sprijinit financiar si logistic de catre Iran si Siria, este in plina desfasurare. Datorita posturilor de televiziune si internetului doctrina fundamentalist islamica isi poate face simtita mai usor prezenta. Mesajele de o violenta si o agresivitate inspaimantatoare ar trebui sa dea mai mult de gandit liderilor politici internationali, inainte de a-si asuma o pozitie. Actuala criza din Orientul Mijlociu nu poate fi minimalizata doar la reactia Israelului impotriva atacurilor cu rachete lansate de miscarea Hezbollah sau miscarea Hamas. Reactia Israelului este una indreptata impotriva blocarii procesului de pace.

Miza acestor organizatii nu mai poate fi ca in ultimii 25 de ani crearea unui stat palestinian. Victoria in alegeri a miscarii Hamas si declaratiile ulterioare ale liderilor acestor organizatii au demonstrat clar ca acest argument a fost doar un pretext. Incepand cu 11 septembrie 2001, miza lor a devenit alta. Frontul creat de aceste organizatii cu Siria si Iranul tinde a se transforma intr-o alianta pan islamica indreptata impotriva Occidentului. Distrugerea Israelului este doar un pas pentru castigarea suprematiei in lumea musulmana de catre Teheran. Criticarea de catre Arabia Saudita a actiunilor Hezbollah in termeni mult mai duri decat europenii este o dovada in acest sens. Victimele colaterale ale strategiilor Teheranului se vor numara si printre regimurile din Arabia Saudita, Iordania sau Egipt. Incoerenta diplomatica a tarilor europene, inhibate de prezenta unei comunitati musulmane numeroase si excedate de opiniile antiamericane si antisemite ale cercurilor de stanga este alarmanta.

Reactiile tarilor Occidentului la actuala criza ar trebui calibrate in functie de potentialul exploziv al desfasurarilor pe care nerezolvarea ei cu simtul raspunderii pentru viitorul civilizatiei il implica. Un alt tip de atitudine in tamponarea agresivitatii distructive a grupurilor fanatice si a guvernelor care le sustin este singura solutie rezonabila pentru prevenirea unor viitoare dezastre. Impotriva agresiunii trebuie reactionat, pana cand nu va fi prea tarziu, adica pana cand vocea armelor va acoperi vocea ratiunii.

Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.