Gestul unui tanar vanzator de fructe, care si-a dat foc in Tunisia intr-un moment de disperare, pare sa fi devenit declansatorul unei serii de proteste care au capatat amploare si cuprind tot mai multe tari afectate de saracie si coruptie din nordul Africii si Orientul Mijlociu.

Modul in care au izbucnit protestele, pe rand, in tarile din zona - Tunisia, Algeria, Egipt, Yemen, Liban sau Iordania - aminteste, cel putin aparent, de "efectul de domino" invocat in perioada caderii regimurilor comuniste din Europa de Est, in 1989, scrie MEDIAFAX.ro.

Tari din regiune, cu populatie tanara aflata in crestere numerica rapida, sufera din cauza majorarii preturilor la alimente si a ratelor ridicate ale somajului, dar si din cauza lipsei cronice de reprezentare politica, in conditiile unor regimuri autoritare, in unele cazuri consolidate de-a lungul a zeci de ani.

Protestele din Tunisia l-au obligat sa fuga din tara pe presedintele Zine El Abidine Ben Ali, aflat la putere de 23 de ani si detinator al unei averi fabuloase, confirmate cu putin timp in urma de telegrame diplomatice americane, dezvaluite de WikiLeaks. Imaginile cu protestatarii care au jefuit palatele opulente ale elitei politice tunisiene au devenit simbolice pentru "revolutia iasomiei", fiind preluate de mijloacele de informare din intreaga lume si amintind de imaginile revolutiei din Romania.

Retail jobs

  • Egipt, cel mai stabil stat cu cele mai ample proteste

Cele mai ample proteste au insa loc in Egipt, una dintre cele mai stabile tari din regiune, aliat apropiat al Statelor Unite si primul stat arab care a recunoscut Israelul. Presedintele Hosni Mubarak, in varsta de 82 de ani, conduce tara cu mana de fier de aproape 30 de ani, reusind sa supravietuiasca dupa trei tentative de atentat. El nu a precizat pana acum daca va candida pentru un nou mandat la alegerile din septembrie, existand speculatii privind posibilitatea unei succesiuni a puterii, catre fiul sau Gamal, care nu e insa agreat de armata.

Protestatarii cer de trei zile demisia presedintelui, iar opozitia islamista - singura forta organizata, care functioneaza insa in afara legii - a evitat sa se alature fatis demonstrantilor pana acum. Statele Unite, care, conform documentelor WikiLeaks, au investit zeci de milioane de dolari in promovarea democratiei in Egipt, au ales sa-l indemne pe Mubarak sa accepte reforme democratice. Intr-o sesiune de intrebari si raspunsuri postata pe YouTube, presedintele Barack Obama a cerut manifestantilor si fortelor de ordine sa dea dovada de retinere, in timp ce vicepresedintele Joe Biden a estimat ca Mubarak nu este un dictator.

Citeste si:
17 migranţi au fost găsiţi la frontieră ascunşi într-un TIR
17 migranţi au fost găsiţi la...

Relatiile dintre Statele Unite si Egipt - cu o asistenta militara de 1,3 miliarde de dolari anual - sunt rezumate de un diplomat american, intr-o nota diplomatica din martie 2009: "Beneficiile tangibile ale relatiei militare sunt clare: Egiptul ramane in relatii pasnice cu Israelul, iar Statele Unite se bucura de acces prioritar la Canalul Suez si la spatiul aerian egiptean".

Fortele de ordine egiptene au evitat pana acum interventiile brutale, care nu le sunt insa straine, intr-o tara dominata de armata. O alternativa la actualul lider egiptean ar putea fi fostul director al AIEA, Mohamed ElBaradei, revenit in Egipt dupa izbucnirea protestelor si avand o imagine de potential lider al opozitiei fata de regimul lui Mubarak.

Dupa ce protestatarii au folosit intens mijloacele de comunicare prin Internet pentru a se coordona si organiza - asa cum s-a intamplat in majoritatea cazurilor de revolutii sau proteste izbucnite in ultimii ani - autoritatile egiptene au decis sa blocheze complet accesul la Internet.

Citeste si:
„Podul Unirii”, primul construit în Maramureș de la Revoluție...
„Podul Unirii”, primul...

Chiar daca regimul lui Mubarak va ramane la putere in urma protestelor, pozitia sa va fi slabita si, probabil, va fi nevoit sa accepte concesii. Intr-o zona cu un echilibru extrem de delicat si cu numeroase puncte cu potential de conflict, un Egipt instabil sau cu un regim islamist ar introduce in ecuatie un nou element de instabilitate.

Stabilizarea situatiei din Orientul Mijlociu si relansarea procesului de pace israeliano-palestinian s-au numarat printre prioritatile de politica externa ale lui Obama. Relansate in septembrie, negocierile s-au blocat insa in scurt timp, din cauza divergentelor profunde dintre cele doua parti.

  • Proteste au avut loc si in Yemen, una dintre cele mai sarace tari arabe, condusa de 32 de ani de presedintele Ali Abdullah Salleh. Pentru a evita extinderea demonstratiilor, Saleh a anuntat reducerea la jumatate a impozitelor si a cerut guvernului sa impuna controlul asupra bunurilor de baza, marind salariile bugetarilor si personalului armatei si sustinand ca nu ii va preda puterea fiului sau.
  • In Algeria - unde starea de urgenta dateaza din 1992 - au avut loc proteste simultane in mai multe orase, declansate aparent de probleme economice in general si de o crestere brusca a preturilor alimentelor in mod special, asociata cu somajul, coruptia si lipsa unor reforme politice. Demonstratiile nu au luat insa amploare, guvernul intervenind prin limitarea cresterilor de preturi, iar fortele de ordine evitand violentele.
  • Un neobisnuit protest a avut loc si in Iordania, manifestantii exprimandu-si nemultumirea fata de cresterea preturilor la alimente si rata mare a somajului. Iordania, una dintre tarile stabile din zona, este condusa din 1999 de regele Abdullah, iar familia regala se bucura de un sprijin solid in numeroase zone ale societatii.
  • Si Libanul, confruntat cu tulburari de multi ani, este descris din nou drept "un butoi de pulbere", dupa ce reprezentantii Hezbollah s-au retras din guvernul lui Saad Hariri, presedintele numind un nou premier, sustinut de miscarea islamista. Totusi, protestele din Liban sunt legate de situatia politica interna, complicata dupa asasinarea fostului premier Rafic Hairi si retragerea trupelor siriene din tara.

Protestele si demonstratiile izbucnite de la inceputul anului in nordul Africii si in Orientul Mijlociu vor duce, daca nu la inlaturarea unor regimuri autoritare si corupte, macar la concesii care sa permita, cel putin temporar, imbunatatirea situatiei populatiilor afectate de saracie si confruntate cu niveluri ridicate de coruptie si o minima liberalizare politica.
Citeste si:
Antony Blinken: Orientul Mijlociu și Africa de Nord au trecut prin...
Antony Blinken: Orientul...

Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.