International • 1 Noiembrie 2009 • 10:37
O scara gigantica ce va uni Estul si Vestul in centrul unei metropole cu sase milioane de locuitori, rivala a Parisului si a Londrei...La 20 de ani de la caderea Zidului, visuri de acest gen nu mai exista, dar cei 3,4 milioane de berlinezi locuiesc totusi intr-o capitala care nu e ca altele.
Dupa primele brese in Zid, la 9 noiembrie 1989, "nimic nu era pregatit, dar euforia era incredibila. Urbanistii prevedeau un mare boom, Berlinul trebuia sa revina la nivelul Parisului si al Londrei, la varsta sa de aur din anii '20", isi aminteste Christoph Wessling, urbanist si arhitect berlinez, citat de AFP.

Potrivit NewsIn, orasul decide proiecte gigantice si fosta zona "no man's land" creata de Zid devine un adevarat teren de joc pentru arhitectii din intreaga lume.

Potsdamer Platz, din plin centru, a fost metamorfozata. Aceasta intersectie, una dintre cele mai importante din Europa la inceputul secolului XX, cand aici se inventa semaforul, nu mai era decat un teren viran taiat in doua de Zid. Ea si-a regasit infatisarea, printr-un melanj de futurism si cladiri din caramida, sub conducerea italianului Renzo Piano.

Caz unic printre marile metropole, Berlinul a fost nevoit sa resoarba fosta frontiera, un culoar gol de peste 150 kilometri lungime. "Dupa razboi si Zid, berlinezii aveau o mare dorinta de normalitate", explica urbanistul. Cladirea-zid uriasa a americanului Daniel Libeskind, cu scara compatriotului sau Robert Venturi, ce trebuia sa lege cele doua extremitati ale Portii Brandenburg, au ramas doar in stadiul de proiect. Au fost reconstruite poduri, liniile de metrou, sectionate in urma cu 28 de ani, au fost reunite, iar strazile deschise.

Pentru cei 7,5 milioane de turisti pe care Berlinul ii primeste in fiecare an, cautarea Zidului este o adevarata provocare. "In multe locuri, nici macar berlinezii nu-si mai amintesc pe unde trecea", spune Wessling. La Checkpoint Charlie, punctul de trecere de la Berlin devenit un simbol al Razboiului Rece, indicat in toate ghidurile turistice, "nu mai e nimic de vazut" in afara de "doua mici baraci kitch in mijlocul strazii", explica el.

Vestul chiar a depus o energie suspecta pentru unii pentru a se debarasa de emblemele Estului, in special la Palatul Republicii, sediul Parlamentului. Ultima mare realizare, Hauptbahnhof, gara centrala, si peretii sai de sticla de 320 de metri lungime, se afla nu departe de cartierul guvernamental si de Cancelaria care au trebuit construite pentru a transfera capitala de la Bonn la Berlin. Gara este inca inconjurata de peluze si de un teren viran, semn ca "Berlinul este inca plin de locuri libere, neterminate sau pustii", arata Guido Fassbender, comisarul insarcinat cu o expozitie pe tema acestor transformari.

Aceste proiecte "costa si mai scump" orasul, explica Wessling. Berlinul are in prezent datorii de circa 60 de miliarde de euro.

Imobilele din Est, unele fara bai si incalzite cu lignit, adesea insalubre, au fost renovate. Exista si perdanti: in cartierele Mitte sau Prenzlauer Berg, "chiriile au crescut exponential, iar 80% din populatie s-a mutat". Tinerii din clasele mai instarite s-au instalat pe strazile unde se afla magazinele creatorilor, galeriile de arta si studiourile de yoga.

In Vest, in cartiere precum Kreuzberg, "imigrantii au fost impinsi mai departe pe masura ce au devenit mai instariti", subliniaza Hartmut Häussermann, sociolog la Universitatea Humboldt. Astazi, "frontiera est-vest a disparut", considera el. "Ea a aparut acum intre bogati si saraci", adauga sociologul.

La douazeci de ani de la caderea Zidului, Berlinul pare sa fi intors pagina catre indrazneala arhitecturala. In asa masura, incat primarul capitalei, Klaus Wowereit, recunostea recent: "La nivel de arhitectura, ceea ce petrece la Berlin frizeaza acum enervarea".

Despre autor:

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.