Presedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad, care candideaza vineri pentru a obtine un nou mandat de patru ani, este un candidat neobosit care inspaimanta Occidentul si a carui politica populista a provocat controverse in Iran, comenteaza AFP, care face o prezentare a principalilor candidati la presedintia tarii si a politicii externe pe care o propun.

Ahmadinejad, spaima Occidentului, mizeaza pe populism pentru a castiga alegerile din Iran

Ultraconservatorul Ahmadinejad, care se prezinta drept un protector al saracilor si un musulman devotat, a provocat nemultumirea marilor puteri prin retorica sa agresiva. La scurt timp dupa victoria-surpriza la alegerile prezidentiale din 2005, Ahmadinejad si-a castigat faima spunand ca Israelul trebuie "sa dispara de pe harta" si ca Holocaustul este "un mit".

Conform NewsIn, presedintele iranian, care a comparat programul nuclear al tarii sale cu un "tren fara frane care nu merge inapoi", a refuzat neincetat sa suspende procesul de imbogatire a uraniului, in pofida presiunilor internationale. In Iran, el a fost criticat de numerosi economisti pentru faptul ca a cheltuit masiv veniturile din petrol, ceea ce a dus la cresterea inflatiei (23,6%). In plus, rata somajului si nivelul de saracie au ramas la fel de ridicate.

In varsta de 52 de ani, Ahmadinejad este casatorit si are doi baieti si o fata. Fiul unui fierar, nascut in satul Aradan situat la 90 de kilometri la sud-est de Teheran, presedintele a crescut in capitala iraniana si a obtinut un doctorat in gestiunea transportului urban.

La momentul revolutiei din 1979, Ahmadinejad s-a inrolat printre studentii islamisti din Teheran, iar apoi in Gardienii Revolutiei, armata ideologica a regimului. Ulterior ocupa primul post politic ca guvernator al provinciei Ardebil, din nord-vestul Iranului. In 2003, devine primarul Teheranului, functie pe care o va folosi drept trambulina pentru a deveni presedinte, in 2005.

In timpul recentelor dezbateri televizate, el a pus accent pe imaginea sa de om din popor, afirmand ca traieste numai din salariul de profesor. Populismul sau este in continuare pe placul iranienilor, in special in mediul rural si in zonele sarace din orase.

In timp ce rivalii sai il califica drept "imprevizibil", din cauza retoricii sale agresive, sustinatorii spun despre el ca este persoana "care ajuta saracii". "Daca doua persoane se afla in dificultate, Ahmadinejad o va ajuta pe aceea cu situatia cea mai dificila", a declarat Mehdi Mahmoudi, un tanar care locuieste in orasul Islamshahr, situat langa Teheran.

In ultimele zile, Ahmadinejad a fost foarte criticat de adversarii sai, pentru ca a pus la indoiala diplomele lui Zahra Rahnavard, sotia principalului sau contracandidat, Hossein Moussavi. "A fost o lovitura sub centura", a spus Nassim, un tanar alegator, in timp ce Rahnavard a avertizat ca va depune o plangere impotriva presedintelui.

Ahmadinejad a instaurat un nou tip de Guvern, organizand reuniuni ale consiliului sau de ministri la fiecare doua sau trei saptamani in orasele din provincie, pentru "a intelege mai bine problemele poporului".

In patru ani, Ahmadinejad a primit 20 de milioane de scrisori in care iranienii ii cer ajutorul, iar un serviciu special a fost creat pentru a raspunde fiecaruia dintre ele si pentru a castiga astfel fidelitatea electoratului popular.

Daca va fi reales, Ahmadinejad, care beneficiaza si de sustinerea liderului suprem Ali Khamenei, va trebui sa raspunda ofertei de dialog propuse de presedintele american Barack Obama. Acesta din urma a hotarat sa ajute Iranul, cu conditia ca Teheranul sa "desclesteze pumnul". Fara sa respinga aceasta propunere, presedintele iranian a cerut o schimbare "in practica" politicii americane. In acelasi timp, el si-a continuat retorica agresiva, afirmand, spre exemplu, recent ca Holocaustul este o "inselatorie grosolana".

Moussavi, candidatul moderat sustinut de Khatami

Mir Hossein Moussavi, un conservator moderat si principalul rival al lui Mahmoud Ahmadinejad la alegerile prezidentiale din 12 iunie, a intrat intr-un con de umbra in urma cu 20 de ani, dupa ce a ocupat functia de premier in timpul razboiului dintre Iran si Irak.

O persoana discreta, care se prezinta drept un "reformator atasat principiilor" revolutiei islamice din 1979, Moussavi revine pe scena politica dupa o absenta de 20 de ani. In timpul unei dezbateri televizate alaturi de Ahmadinejad, el si-a justificat decizia de a se intoarce prin "pericolul" pe care l-ar reprezenta realegerea actualului presedinte la conducerea tarii.

Desi ii lipseste carisma, Moussavi beneficiaza de aprecierea multor tineri din mediul urban, care spera ca acesta va liberaliza societatea. In plus, el este sustinut si de o parte din electoratul feminin, dupa ce si-a luat angajamentul ca va asigura egalitatea intre sexe.

Nascut in 1941, a fost unul dintre fondatorii Partidului Islamic, care l-a sustinut pe ayatollahul Rouhollah Khomeiny dupa inlaturarea sahului. A fost numit premier in 1981, anul urmator atacului asupra Iranului de catre Irakul lui Saddam Hussein. In timpul razboiului de opt ani care a urmat, cel care a condus efectiv tara a fost ayatollahul Khomeiny, iar ayatollahul Ali Khamenei, in prezent liderul suprem, a fost presedinte. Mir Hossein Moussavi s-a ocupat in special de gestionarea economiei, impunand un sistem de rationalizare a alimentelor si un control riguros al preturilor. I se multumeste in 1989, la un an de la incheierea razboiului, prin suprimarea functiei pe care o ocupa. Este momentul cand paraseste prim-planul politicii pentru a fi consilier al presedintilor Akbar Hashemi Rafsandjani (1989-1997), un conservator pragmatic, si Mohammad Khatami (1997-2005), un reformator.

Cel din urma, care anuntase initial ca va candida la scrutinul din 12 iunie, a renuntat in favoarea lui Moussavi, pe care il sprijina impotriva lui Ahmadinejad. Fostul premier este si membru al Consiliului de discernamant, un organ de arbitraj al institutiilor, condus de Rafsandjani.
Conservator moderat, el si-a luat angajamentul de a readuce stabilitatea intr-o economie afectata de politica risipitoare si inflationista a lui Mahmoud Ahmadinejad. Moussavi vrea si sa coopteze un numar mare de experti in administratie, in conditiile in care Ahmadinejad a fost acuzat ca alege oameni care ii sunt fideli.

In domeniul politicii externe, el vrea sa schimbe imaginea "extremista" a tarii sale in strainatate, aluzie la declaratiile incendiare ale presedintelui in exercitiu la adresa Israelului si Occidentului. In schimb, el este fidel liniei oficiale a Iranului in privinta dosarului nuclear al acestei tari. Marile puteri cer, bazandu-se pe rezolutiile Consiliului de Securitate, suspendarea programului militar iranian, despre care se tem ca va fi deturnat pentru a produce armament.

Pe langa sprijinul lui Khatami, el beneficiaza de o buna reputatie in cercurile de intelectuale. De formatie arhitect, el conduce Academia de arte din Iran, iar sotia lui, Zahra Rahnavard, conduce Universitatea Al-Zahra de la Teheran.

Karoubi si Rezai, doi candidati care sustin dialogul cu Occidentul

Reformatorul Mehdi Karoubi si conservatorul Mohsen Rezai sunt doi noi cadidati la alegerile prezidentiale din Iran, care sustin lansarea unui dialog cu Occidentul, dar care sunt creditati cu sanse mici de castig.

Cleric de rang mediu (hodjatoleslam), Karoubi si-a castigat renumele de "seicul reformelor" pentru ca a aparat permanent liberalizarea economiei si societatii. El a fost cel care l-a convins pe reformatorul Mohammad Khatami sa candideze la alegerile prezidentiale din 1997, pe care acesta le-a si castigat. Are, alaturi de partidul sau, Partidul Increderii Nationale, o adevarata organizatie dedicata cauzei sale, precum si un ziar cu acelasi nume, Etemad Melli.

La 72 de ani, Karoubi este unul dintre putinii care indraznesc sa critice constant, chiar daca destul de timid, politica presedintelui ultraconservator Mahmoud Ahmadinejad. A fost singurul dintre principalii candidati la presedintie care a semnat recent o petitie cerand incetarea executiilor celor condamnati pentru infractiuni comise atunci cand erau minori.

In economie, propunerile sale nu exclud o doza moderata de populism. Astfel, el a sugerat ca populatia sa primeasca o cota din veniturile societatii nationale de gaz si sa fie consultata in problemele de gestionare a acesteia.

In politica externa, Karoubi pledeaza pentru dialogul cu comunitatea internationala, dar aparand interesele Iranului. A fost invins la alegerile prezidentiale din 2005, un esec pe care nu l-a acceptat nici pana in prezent si il pune pe seama fraudelor electorale. Karoubi se simte cu atat mai liber sa ii critice pe ultraconservatori, cu cat este cunoscut drept unul dintre partizanii fondatorului republicii islamice, ayatollahul Rouhollah Khomeiny, si fusese arestat de mai multe ori in timpul regimului sahului. A fost presedinte al Parlamentului din 1990 pana in 1992 si din 2000 pana in 2004.

De cealalta parte, Mohsen Rezai, in varsta de 54 de ani, s-a aflat timp de 16 ani la conducerea corpului de elita din Gardienii Revolutiei, armata ideologica a regimului.

Conservatorismul sau nu l-a impiedicat sa critice recent politica lui Ahmadinejad, pe care l-a acuzat ca a adus tara pe "marginea prapastiei". El a promis ca se va ocupa de saracie, inflatie si somaj, principalele probleme ale Iranului, in opinia sa. In plus, el este favorabil unei relatii "destinse" cu Occidentul.

Rezai a facut campanie pentru alegerile prezidentiale din 2005, dar s-a retras din cursa cu doua zile inainte de scrutin.

Originar din provincia Khouzestan, din sudul Iranului, el a fost membru al unei rebeliuni armate impotriva sahului iranian, inainte de revolutia din 1979. La varsta de 27 de ani, el a fost numit la conducerea Gardienilor Revolutiei in 1981, cand ayatollahul Rouhollah Khomeiny a creat acest corp pentru ca se indoia de fidelitatea armatei. Astfel, Rezai s-a aflat la conducerea Gardienilor de-a lungul conflictului declansat de Irak impotriva Iranului si desfasurat intre 1980 si 1988.

Dupa ce a renuntat la functia de conducere in 1997, Rezai, doctor in economie, a fost secretarul Consiliului de discernamant, un organ de arbitraj intre Parlament si Consiliul Gardienilor Constitutiei.

Rezai face parte dintr-un grup de cinci oficiali din regimul acuzat de Argentina ca s-a implicat intr-un atentat la Buenos Aires, in 1994, asupra unei organizatii israeliene, care s-a soldat cu moartea a 85 de persoane.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.