Germania, tara care pana in 2000 nu acorda cetatenie decat persoanelor care reuseau sa demonstreze o legatura de sange cu radacinile germane, a ajuns, aproape un deceniu mai tarziu, sa imbratiseze o varietate de etnii si sa accepte ca nu este o natiune definita de relatii de rudenie, scrie DPA.
Pana in 2000, Germania a aplicat legea legaturii de sange, care diviza imigrantii din Germania in doua clase. Aceia din Romania si Rusia care demonstrau ca au vechi origini germane primeau instantaneu cetatenia, dar ceilalti ramaneau straini o viata intreaga. In cei aproape zece ani de cand legea a fost eliminata, germanii au inceput sa se obisnuiasca cu faptul ca sunt un amestec de etnii, acceptand cetateni cu radacini turce, cat si persoane de culoare sau asiatici, relateaza NewsIn.

De fapt, aceasta schimbare a legitimat situatia din realitate. Germania moderna a angajat numerosi straini, mai intai italieni, apoi turci, sa lucreze in industrie incepand din anii '50. Erau catalogati drept "muncitorii sezonieri", un mod nu prea subtil de a le sugera sa se intoarca acasa odata ce isi termina treaba. Din 1970 au ajuns in Germania refugiati care nu aveau unde sa se intoarca. Copiii lor s-au nascut si au fost educati in Germania. Dar fara "sange german", copiii acestora aveau foarte putine drepturi. Cand ajungeau la varsta de 16 ani, fiecare trebuia sa depuna personal o cerere de rezidenta temporara, explica Yasemin Karakasoglu, profesoara la Universitatea din Bremen si cercetator al fenomenului integrarii imigrantilor.

Din 2000, Germania a inceput sa ofere cetatenie tuturor celor care se nasteau pe teritoriul tarii, si-a liberalizat si legile privind imigratia in 2004 si in 2007 si-a luat angajamente de a ajuta imigrantii sa se integreze. Aceasta a fost recunoasterea oficiala, dupa ani de negare, a faptului ca Germania nu este o natiune definita de sange, comenteaza agentia DPA.

"O generatie noua se naste acum - copii cu origini straine, dar si copii germani - carora li se pare perfect normal ca cineva nascut in Germania sa aiba in mod automat nationalitate germana, indiferent daca este negru sau alb", a declarat Karakasoglu.

Germania nu are o evidenta a originilor etnice a populatiei sale de 82 de milioane de oameni, dar se estimeaza ca aproximativ 15 milioane au origini straine. Imigrantii provin in mare parte din Europa de Est, Rusia, Kazahstan, dar sunt inca priviti ca straini neintegrati, chiar daca au primit cetatenia in anii '80 si '90 datorita faptului ca proveneau din familii care au plecat din Germania acum sute de ani.

In alta ordine de idei, 24% dintre copii nascuti in Germania in 2007 aveau cel putin un parinte care nu era german, potrivit statisticilor federale. Fritz Pleitgen, fost director general al uneia dintre televiziunile publice majore, WDR, a cerut mass-media sa reflecte acest amalgam de etnii si sa copieze modelul televiziunilor americane, unde personajele de culoare sau latino erau o prezenta standard in majoritatea serialelor si emisiunilor.

Krakasoglu spune ca Germania se afla intr-un moment de tranzitie. Comparativ cu situatia de acum zece ani, un numar semnificativ a prezentatorilor de televiziune au nume care are rezonanta straina. In serialele de actiune, exista ofiteri de politie care sunt turci, dar o parte a presei tiparite nu reflecta schimbarile din societetea germana. "Am vazut un articol intr-o revista de femei despre cum mamele si fiicele isi pot mentine infatisarea tanara, dar dintre poze niciuna dintre femei nu parea imigranta. Comparativ cu alte natiuni europene, nu avem probleme de xenofobie aici. Dar exista o idee despre ce inseamna sa fii german si sa apartii acestui popor, conditie care se afla in stransa legatura cu a avea parinti germani si a avea radacini germane", a subliniat profesorul universitar din Bremen.

Karakasoglu a criticat autorii germani de succes care au pus islamismului din Germania eticheta de retrograd si patriarhal sugerand ca fetele musulmane care isi acopera capul sunt oprimate. Ea a aratat ca familiile de imigranti evolueaza intr-un mod subtil si individual. De exemplu, multe adolescente musulmane isi acopera capul pentru o independenta personala mai mare fata de familie sau pentru a-si exprima in mod curajos identitatea. Cercetatoarea a mai atras atentia ca comisia consulativa a Guvernului pe problema Islamului a dat musulmanilor o voce, poate intr-un mod in care guvernul nu s-a asteptat. "Tind sa fiu optimista. A existat un nou inceput in 2000", puncteaza Karakasoglu.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.