Alegerile de marti, razbunare pentru Israel si resemnare pentru palestinieni

Dupa ce s-a opus retragerii unilaterale din Fasia Gaza, din 2005, dreapta nu se fereste sa afirme ca ceea ce a urmat a fost un dezastru despre care adeptii sai avertizasera ca se va intampla.

"Radeau de mine cand spuneam ca, intr-o zi, rachete lansate din Fasia Gaza vor atinge orase mari precum Ashkelon sau Ashdod", a repetat in campania sa electorala Benjamin Netanyahu. "Daca maine parasim Iudeea-Samaria (Cisiordania), aeroportul international Ben Gurion va fi tinta bombardamentelor", a avertizat in repetate randuri liderul Likud tot in campanie.

In opinia lui Netanyahu, conflictul dintre Israel si palestinieni nu vizeaza teritoriile, ci insasi existenta Israelului, inacceptabila pentru islamistii Hamas care controleaza Fasia Gaza.

Argumentul a prins, in opinia politologului Yaron Ezrahi, care considera ca dreapta a reusit sa convinga cetatenii ca "deviza stangii - 'pacea in schimbul teritoriilor' - nu este eficienta". Ofensiva sangeroasa lansata de Israel in Fasia Gaza nu a schimbat datele problemei, ci, dimpotriva, a consolidat opozitia de dreapta care sustine ca operatiunile au inceput prea tarziu si s-au incheiat prea devreme, fara sa-si atinga obiectivul.

"Ca in orice conflict, violenta alimenteaza ura si le face jocul ultranationalistilor. Stanga se consolideaza numai cand exista perspectiva pacii. Nu am ajuns acolo", explica Ezrahi. El percepe totusi "speranta din randul opiniei publice ca dreapta este mai capabila decat stanga sa ajunga la un compromis, pentru ca vorbeste limbajul fortei", citand exemplul istoric al acordului de pace cu Egiptul, semnat in 1979 de un guvern de dreapta.

De fapt, dreapta se doreste a fi pragmatica. Ea nu mai afiseaza o opozitie de principiu fata de compromisurile teritoriale, ci sustine ca acestea sunt in afara discutiei, in lipsa unui interlocutor palestinian sau arab.

Sustinatorii "Israelului Mare" (de la Marea Mediterana pana la granita cu Iordania) "nu mai reprezinta decat o minoritare", considera politologul Asher Cohen, in opinia caruia "principiul divizarii s-a impus in Israel". Potrivit lui Cohen, "Likud si-a pierdut ideologia", si cel mult "se distinge printr-un atasament mai puternic fata de caracterul evreiesc al statului si prin exigente mai mari privind securitatea".

Acesta este si cazul partidului de extrema-dreapta Israel Beiteinu, care, potrivit sondajelor, va avea un rezultat bun la alegeri. Fondat de imigrantii veniti din fosta URSS, el este condus de deputatul Avigdor Lieberman, sustinator al abordarii dure. Desi se dezlantuie in atacuri impotriva minoritatii arabe din Israel, el propune crearea unui stat palestinian care sa cuprinda si teritoriile israeliene cu un mare numar de locuitori arabi, in schimbul coloniilor de israelieni din Cisiordania, care ar urma sa fie anexate Israelului.

In opinia sociologului Menahem Friedman, cresterea popularitatii dreptei demonstreaza o tendinta importanta a societatii. "De 30 de ani, dreapta este in ascensiune, in pofida perioadelor de stagnare", spune Friedman. Specialist in probleme religioase, el explica acest fenomen prin importanta dreptei in trei grupuri demografice tot mai numeroase: "evreii proveniti din tarile arabe, traditionalisti, originarii din fosta URSS care nu simpatizeaza stanga si ultraortodocsii".

Singura speranta a palestinienienilor ramane Obama

Pe de alta parte, Autoritatea Palestiniana s-a resemnat deja cu victoria lui Benjamin Netanyahu la alegerile din Israel si mizeaza pe noul presedinte american Barack Obama pentru a evita abandonarea completa a procesului de pace, deja aflat intr-un stadiu critic.

Amintirea pe care oficialii palestinieni o pastreaza liderului partidului Likud este aceea a unui premier care a facut totul pentru a sabota acordurile de la Oslo pentru autonomia palestiniana, in primul sau mandat la conducerea Guvernului, intre 1996 si 1999.

In prezent, Netanyahu, marele favorit in sondajele recente, se distinge prin opozitia fata de crearea unui stat palestinian cu atributele unei reale suveranitati, tema principala a negocierilor dintre presedintele Autoritatii Palestiniene, Mahmoud Abbas, si premierul israelian in exercitiu, Ehud Olmert, dupa reluarea discutiilor, in noiembrie 2007.

Totusi, Autoritatea Palestiniana se abtine sa-si exprime oficial o preferinta. Astfel, Abbas a afirmat saptamana trecuta la Paris ca palestinienii "vor coopera cu oricine va fi ales de poporul israelian", daca acesta nu va readuce situatia in punctul de plecare.

De cealalta parte, gruparea islamista palestiniana Hamas, care conduce Fasia Gaza si pe care Netanyahu intentioneaza sa o inlature de la putere, a spus ca toti candidatii la alegerile din 10 februarie "sunt la fel". "Nu ne asteptam la nicio schimbare in aceasta entitate criminala", a declarat, facand referire la Israel, purtatorul de cuvant al miscarii islamiste, Fawzi Barhoum.

In opinia negociatorului palestinian Saeb Erakat, comunitatea internationala si in special administratia Obama, vor trebui sa ridice tonul fata de un Guvern israelian care s-ar sustrage negocierilor de pace. "Statele Unite, Europa, Rusia si ONU trebuie, in acest caz sa spuna clar ca Israelul nu este un partener pentru pace", a declarat Erakat. "Daca viitorul Guvern, condus de Netanyahu sau de oricine altcineva, va continua colonizarea si va respinge o solutie bazata pe doua state, nu va mai exista un proces de pace", adauga el.

Analistul Mahdi Abdul Hadi, directorul institutului Palestinian Society for the Study of International Affairs (PASSIA), crede ca "nu exista nicio indoiala" cu privire la o victorie a "dreptei extremiste" reprezentata, potrivit lui, de Netanyahu si de ultranationalistul Avigdor Lieberman. "Palestinienii vor suporta consecintele", spune Hadi. "Misiunea Mitchell va fi singura speranta" ramasa, sustine el, facand referire la noul emisar american in Orientul Mijlociu, George Mitchell.

Pentru a mobiliza un sprijin international mai mare, in eventualitatea unui guvern israelian de dreapta, gruparea Fatah condusa de Abbas si miscarea Hamas care l-a alungat din Fasia Gaza, vor trebui sa puna capat diviziunilor dintre ele si "sa se uneasca sub acelasi drapel", explica Haidi.

Tot in acest sens, Wadie Abu Nassar, directorul International Center for Consultations cu sediul la Haifa considera ca "rolul Statelor Unite va fi determinant". "Ramane de vazut pana in ce punct administratia Obama va fi dispusa sa exercite presiuni reale asupra Israelului", spune Nassar.

"Este in interesul Israelului sa arate lumii ca negociaza cu palestinienii, chiar daca aceasta se intampla numai de forma, pentru a evita presiunile", explica el. "Ramane de vazut daca palestinienii vor reusi sa castige ceva din aceste negocieri sau, in caz contrar, sa arate lumii cat de neserios este Israelul", conchide Nassar.

Intre sfidare si furie, arabii israelieni ezita daca sa mearga la vot

Desi au drept de vot si noua reprezentanti in actuala legislatura, urmasii palestinienilor care nu s-au refugiat dupa crearea statului israelian nu sunt prea convinsi ca vor merge la vot marti, comenteaza AFP.

In varsta de 28 de ani, Ihab Issa recunoaste ca ofensiva din Gaza i-a distrus ultimele sperante in zile mai bune. A decis ca nu va merge sa voteze la alegerile legislative din 10 februarie. Proprietar de restaurant, Issa este unul dintre cei circa 1,4 milioane de arabi care traiesc in Israel, prinsi intre identitatea lor palestiniana, statul israelian ai carui cetateni sunt, si apelurile extremistilor israelieni catre transferarea lor in teritoriile palestiniene.

Arabii israelieni sunt descendentii celor circa 160.000 de palestinieni care au ramas pe loc dupa infiintarea Israelului in 1948. Ei reprezinta 20% din populatie si au noua reprezentanti in Parlament.

"Sunt alegerile razbunarii. Nu cu sange, ci cu democratie", explica Sheikh Ibrahim Sarsour, candidat al Miscarii Arabe pentru Schimbare, un curent islamic moderat. "Peste 30 de ani, noi vom reprezenta 45-50% din populatia totala, este o bomba demografica cu intarziere pentru Israel", declara el din biroul sau de la Kfar Kassem (la nord-est de Tel Aviv). "Simtim ca existenta noastra fizica este cu adevarat amenintata", mai explica el, referindu-se la amenintarea mutarii arabilor in afara Israelului.

Unul dintre principalii avocati ai acestui tranfer este Avigdor Lieberman, seful partidului Israel Beitenu, creditat cu pana la 19 deputati din 120 in sondaje. El ar putea face parte din viitoarea coalitie guvernamentala. Cota lui de popularitate a crescut dupa ofensiva din Gaza, in timpul careia mii de arabi israelieni au protestat, in special strigand "Hamas, suntem cu tine". Lieberman a incercat si sa obtina interzicerea a doua partide arabe, acuzandu-le ca nu recunosc Israelul.

Sarsour isi face griji in primul rand din cauza motivatiei scazute a arabilor de a merge la vot. Rata lor de participare a fost de 90% in anii '50, 62% in 2003 si 56% in 2006. "Facem eforturi mari pentru ca un numar cat mai mare de alegatori sa mearga la urne", a explicat candidatul.

Dar eforturile de a reuni candidatii arabi pe o singura lista au esuat din cauza rivalitatilor. Mai mult, partidul Fiii Patriei a urmat apelul la boicot al ramurii radicale ale Miscarii Islamice, ceea ce reprezinta o pierdere potentiala a circa 10% din acest electorat.

Hanine Zohbi, candidata pe lista Adunarii Nationale Democratice, se teme ca rata absenteismului va creste si mai mult anul acesta. "Facem tot posibilul sa nu pierdem voturi", declara ea.

Intr-o cafenea din Kfar Kara, sat din apropiere de Oum el-Fahem (centru), bastion la islamului radical in Israel, Mouhran Azab, in varsta de 24 de ani, pare cu totul indiferent la aceasta dezbatere. Va merge la vot? "Nu cred", raspunde. "Nu am votat niciodata, atunci de ce sa ma duc acum? Nu ii cunosc pe deputatii arabi. Si cred ca nici prietenii mei nu vor vota".