Dioxina lasa fara lucru angajatii celui mai mare abator din Irlanda

Vreo suta de angajati s-au adunat in pofida frigului in fata barierei pe care scrie "No Entry" si care blocheaza intrarea in uzina Rosderra Meats, de la Edenderry, oras mare aflat la o ora vest de Dublin. Stransi cerc in jurul delegatului lor sindical, il bombardeaza cu intrebari: "Ce-o sa facem ca sa avem ce manca?", "O sa primim indemnizatii?", "Cand o sa ne putem intoarce la lucru?".

Abatorul de la Edenderry este cel mai mare din insula, cu doua mii de animale sacrificate zilnic. Dar alerta lansata sambata seara, dupa descoperirea dioxinei in carnea de porc, a determinat incetarea activitatii si retragerea din vanzare a tuturor produselor derivate.

Cele cinci uzine ale grupului Rosderra au fost nevoite sa isi inceteze operatiunile luni, lasand in somaj tehnic 850 din cei 900 de angajati, dintre care 300 la Edenderry. Abatorul abia fusese redeschis saptamana trecuta, dupa un grav incendiu. "Gramezi de marfa" zac in localurile noi-noute, povesteste Frank Jones, reprezentantul sindicatului Siptu la abator. Conducerea refuza sa vorbeasca cu jurnalistii si chiar sa ii lase sa intre in fabrica.

Pe aleile care duc la abator sunt aliniate semiremorci cu motoarele de racire inca in functiune care plecasera vineri sa livreze jambon si cabon pentru export in Germania, dar s-au intors de la frontiera, spune sindicalistul.

Industria porcina furnizeaza locuri de munca unui numar de 6.000 de persoane in Irlanda, generand o cifra de afaceri de circa un miliard de euro.

"Este o catastrofa", spune sindicalistul.

"Trebuie sa mancam si sa platim chiria", spune Gabor Galgoczi, in varsta de 32 de ani, care face parte dintre cei circa 80 de unguri care muncesc la abator. Alaturi de 100 de polonezi, ei sunt printre est-europenii atrasi de miracolul economic irlandez. "Sunt platit de cinci-sase ori mai mult decat in Ungaria", marturiseste Gabor. El nu exclude totusi sa urmeze exemplul catorva zeci de compatrioti ai lui care, spune el, au anuntat deja ca pleaca inapoi in Ungaria. "Nu putem astepta mult timp, avem familii, in unele cazuri si cate o ipoteca".

Poloneza Anita Sadowska nu vede nici ea cum se va descurca pentru a-si hrani fiul de 13 ani. "Cum sa ramanem aici, daca nu bani?", intreaba femeia intr-o engleza aproape corecta. "Unii se intorc la familii pentru Craciun si nu mai vin inapoi".

In urma cu sapte ani, Anita a venit in Irlanda cu sotul ei, tot polonez, Teddy. El fusese recrutat in Polonia impreuna cu alti 20 de macelari pentru a merge sa munceasca in Irlanda, povesteste ea.

"Sunt muncitori foarte buni si suntem pe cale sa-i pierdem", spune sindicalistul cu regret.

De formatie contabila, Anita a devenit femeie de serviciu la fabrica unde muncea sotul ei. "Castig mai mult spaland pe jos aici decat castigam in Polonia fiind contabila".

Incepe sa ploua, iar oamenii se pregatesc de plecare, dar numai pentru moment, asigura sindcalistul. "Baieti, suntem aici si maine si in fiecare zi, daca e nevoie".

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe