In unele parti ale lumii, ai zice ca timpul a incremenit. Nu ai crede niciodata ca Marele Piramide, Zidul Chinezesc, Colosseum-ul sau Taj Mahal-ul s-ar putea vreodata schimba sau ar putea disparea. Daca apa, intemperiile vremii, soarele din desert nu sunt cauza, va intrebati oare de ce un templu din secolul al 12 lea s-ar putea prabusi?
Templul Hindu Angkor Wat (sau Angkor Vat), ascuns in junglele Cambodgiei, in Ankor, construit la inceputul secolului al 12 lea in onoarea lui Suryavarman al II lea, este unul dintre cel mai bine pastrate temple din aceasta zona si singurul, de altfel, care a ramas si un semnificativ centru religios, prima oara hindus, apoi dedicat lui Vishnu, pentru ca in cele din urma sa ajunga budist. Templul a devenit simbolul Cambodgiei (este inscriptionat pe steagul national), fiind totdata si atractia numarul unu pentru turistii care vin pentru prima oara in micuta tara din Asia de Vest.

In complexul de temple Angkor Wat din Cambodgia, o imagine gravata pe una dintre coloanele scoase la lumina i-a socat pe cercetatorii din intreaga lume. Alaturi de animale cunoscute: maimute, papagali, antilope sau bivoli, apare reprezentata imaginea detaliata a unui stegozaur, reptila gigantica despre care se considera ca a disparut odata cu restul dinozaurilor, la sfarsitul perioadei geologice numita Cretacic.

Se pare insa ca templul nu a fost doar gazda unei culturi si traditii asiatice bogate, ci si a unei comunitati de cianobacterii inca de acum 20 de ani cand lichenii au inceput dintr-o data sa acopere zidurile templului. Si de atunci microbii nu au mai plecat din vizita. Bacteria intitulata Gloeocapsa nu numai ca picteaza peretii in negru, dar creste si nivelul de apa absorbita de marna in perioada musonilor si de caldura absorbita cand soarele rasare. Rezultatul, dupa cum declara Thomas Warscheid, un geomicrobiolog stabilit in Germania, este o expansiune si o contractie ce creste pe zi ce trece si care face sa crape fatada si structura interna a templului. Warscheid, care a studiat Angkor Wat pentru mai mult de 10 ani, a spus intr-un interviu ca aceste miscari de pendula au daramat parti din sculpturile de pe peretii templului ce reprezentau dansul celest. „Devine din ce in ce mai rau-mai mult de 60-70 % din templu este negru” a adaugat el. Fenomenul care se petrece acum la templul hindu este rezultatul interactiunii dintre microorganisme si proprietatile fizice ale templului, informeaza Herald Tribune.

De la Insula Pastelui si pana la Acropole, organismele microscopice accelereaza degardarea monumentelor si obiectivelor istorice

Oamenii de stiinta si cercetatorii au inceput sa inteleaga rolul pe care il au bacteriile si ciupercile in procesul lent de deteriorare al cladirilor si cum poate fi acesta oprit. Faptul acesta i-a inspirat in descoperirea de noi metode pentru a combate „atacul” microbilor. „Zestrea noastra culturala dispare”,
declara Ralph Mitchell, profesor de bilogie la Harvard. ”Fie ca este Angkor Wat, vreo asezara maiasa sau Siturile Arheologice ale Vechilor Americani din Vestul tarii, toate se afla sub aceeasi amenintare. Si intrebarea este, cum facem sa le protejam?”

De la bacteria procariota Gloeocapsa si pana la ciupercile endolitice ce-si tarasc existenta pe rocile poroase, microbii care distrug monumente se dezvolta foarte bine deoarece supravietuiesc mediilor ostile pe care nu se dezvolta flora sau fauna. „Una dintre descoperirile recente este ca si cresterea nivelului de poluare in aer poate uneori sa faciliteze biodegradarea”, completeaza Eric Doehne, cercetator la Getty Conservation Institute. Unele bacterii se hranesc cu substantele chimice din aerul poluat, producand un fel de acid care acopera piatra, metalul si le schimba culoarea.

"Acesti microbi pun probleme foarte serioase Acropolelor, incluzand Parthenon-ul si Templul din Atena"
, a declarat Sophia Papida, ingrijitoare la Serviciul de restaurare al Acropolelor. Bacteria patrunde in interiorul marmurei, atragand apa si raspandindu-se foarte repede, astfel facand sa crape fatada si pilonii monumentelor. Lichenii sapa gauri circulare in argila, acea eroziune cu aspect de fagure honeycomb weathering, exfoliind pur si simplu valoroasele frizele care, desi ne povestesc despre nemurire, zeite si zei, nu mai sfideaza nemurirea ci sunt foarte aproape de moarte.

Microbii incurca de asemenea planurile si eforturile sarguincioase resturare a monumentelor. Acropolele se pot sfarama in mii de bucatele, lasand in urma un puzzle din care nu se mai intelege nimic. De zeci de ani, cercetatorii s-au chinuit sa creasca in laborator culturi din aceleasi tip de microbi care ataca acum monumentele, un fel de analiza ADN pentru a gasi solutii tehnice ca antidot, insa asta nu inseamna ca pot repara pagubele, dar macar le pot opri. Polimerii biodegradabili folositi pentru a consolida ruinele Mayan din Mexic, spre exemplu, au creat conditii de dezvoltare pentru microbii distrugatori. O alta complicatie a fost ca organismele protejeaza cateodata monumentele, cum ar fi formatiunile de roci vulcanice cunoscute si sub denumirea de "horul zanelor”, formatiunile stancoase din Cappadocia din partea de sud a Turciei. Aici in mod paradoxal, lichenii nu absorb caldura si apa ca la Angkor Wat, ci protejeaza rocile de abundenta de apa, pastrandu-le intacte mai mult timp.

La templul Angkor Wat, Warscheid a dezvoltat un amestec chimic numit "melanj de Angkor" care va fi folosit pentru a albi partile deterioarte ale templului. Solutia chimica modifica abilitatea cianobacteriei de a produce materia daunatoare. Nu are niciun sens, a declarat, sa aplicam biocidul pe intreg templul. Dupa 10 ani de zile, bacteria a inceput sa se acomodeze cu substanta. In opinia lui Warscheid, "protejarea monumentelor tine de amanarea distrugerii lor, adica trebuie sa acceptam ca la un moment dat acestea vor disparea. Dar important este sa le mai tinem in viata pentru inca 20, 30 de ani".


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.