Ciocolata cu gust de nanoparticule

Dupa ce a revolutionat domeniile informaticii, telecomunicatiilor si medicinei, nanotehnologia incepe sa cocheteze si cu industria alimentara. Desi se anunta drept ingredientele nelipsite ale viitorului, particulele liliputane din alimente nu sint pe placul consumatorilor, dar nici al toxicologilor. Acestia atrag atentia ca nu exista inca suficiente teste asupra efectelor „nanoalimentelor“ asupra organismului, pentru a da unda verde produselor bazate pe nanotehnologii.

Masurind a miliarda parte dintr-un metru, nanoparticulele si-au gasit destul de iute locul in industria alimentara internationala. Ciocolata pentru slabit, ketchupul, uleiul, ceaiul chinezesc si bauturile energizante incluzind coenzima Q10 (utila pentru regenerarea celulelor) sint doar citeva exemple oferite de ziarul german „Die Welt“ intr-un articol dedicat riscurilor introducerii nanoparticulelor in hrana de zi cu zi. Aplicatiile „nano“ functioneaza la fel de bine si pentru suplimentele alimentare de genul capsulelor cu dioxid de siliciu, magneziu si calciu.

„Ma nemultumeste faptul ca nu s-a publicat aproape nici o cercetare dedicata efectelor nanoparticulelor din alimente“, spune toxicologul Rolf Hertel, citat de „Die Welt“. La fel de rezervata se arata si Patricia Cameron de la Liga Germana pentru Protectia Mediului si a Naturii: „Cred ca nanoparticulele nu au ce cauta in alimente atita vreme cit nu au fost lamurite riscurile“. Publicatia germana aminteste ca nici consumatorii nu sint atrasi de noile alimente. Astfel, 84 de procente dintre germani refuza sa consume alimente „imbogatite“ cu nanoparticule ce tin hrana proaspata, potrivit unui studiu al Institutului German pentru Evaluarea Riscurilor.

Un risc important al folosirii nanotehnologiei in industria alimentara consta in faptul ca substantele reduse la dimensiuni „nano“ isi modifica proprietatile. Astfel, un experiment recent a demonstrat in ce fel plaminii cobailor se inflameaza cind sint hraniti cu dioxid de titan de dimensiuni de 20 de nanometri, ceea ce nu se intimpla in cazul particulelor mai mari. Aceasta substanta este introdusa in pasta de dinti pentru albirea dintilor. O alta problema invocata de toxicologi este versatilitatea buclucaselor particule care ajung in singe, unde „se poate intimpla sa fie asimilate nu doar de fagocite, dar si de alte tipuri de celule“, potrivit unui raport elvetian, citat de „Die Welt“.

Conferentiarul Nastasia Belc, directorul general al Institutului de Bioresurse Alimentare din Bucuresti, spune ca nu e cazul sa ne ingrijoram atit de mult in fata nanotehnologiilor. „Alimentele compuse din nanoparti-cule nu sint neaparat ceva rau. Compozitia lor e similara cu cea a emulsiei de frisca sau de maioneza. Particulele mai mici dau un gust mai fin produselor. Aromele la dimensiuni nano, de pilda, se pastreaza pentru mai multa vreme in aliment“, explica specialista.

Ea mai spune ca acest gen de alimente va mai astepta citiva ani pina sa intre in Romania, deoarece tehnologia se afla abia in faza de cercetare si este extrem de scumpa. „E clar ca avem de-a face cu o tehnologie a viitorului. In prezent, nanoparticulele si-au dovedit utilitatea in alte domenii, cum este cazul senzorilor electrochimici“, exemplifica Belc.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe