Cei 33 de mineri salvati in mod miraculos in Chile se gandeau sa se sinucida si chiar sa recurga la acte de canibalism, din cauza foamei.
In primele 16 zile de dupa accident, cei 33 de mineri au avut foarte putina mancare. Din aceasta cazua, in prezent, acestia manifesta probleme psihologice posttraumatice, explica jurnalistul american Jonathan Franklin Franklin in cartea "33 Men", relateaza MEDIAFAX.

"Cu sau fara mancare, imi spuneam ca voi iesi de acolo", a declarat Mario Sepulveda, al doilea miner scos din mina din San Jose.
"Cum? Ma intrebam care este minerul care ar fi murit primul si cum l-as fi mancat. Va pot spune ca nu ma deranja deloc si nu imi era frica", povesteste acesta.

In cea de- a 17-a zi de captivitate, echipele de salvare au intrat in contact cu minerii si au inceput sa le trimita mancare. [FOTO]: Minerii din Chile: Insemnari din subteran

Victor Zamora isi aminteste ca minerii au trait momente de tristete profunda, unii avand in vedere chiar sinuciderea: "Ne gandeam ca daca va mai continua suferinta am putea merge in refugiu si porni motorul pentru a muri asfixiati cu dioxid de carbon".

Potrivit minerului, acest gest nu ar fi putut fi perceput ca sinucidere, ci ca o eliberare: "Voiam sa incetam sa mai suferim. Oricum urma sa murim".

Cei 33 de mineri au petrecut 69 de zile in mina de nordul statului Chile.


Despre autor:


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.