Desi pare" tras de par", suicidul animalelor este o poveste cunoscuta inca din Antichitate. Aflate in situatii extreme, si animalele sunt tentate sa renunte la viata lor, desi nu au ratiune.
Potrivit Tabu, Aristotel povestea despre un armasar care a decis sa sara in prapastie pentru ca era fortat sa se imperecheze cu mama lui. Romanii, de asemenea, vedeau suicidul animal ca pe un act de noblete.

Ipoteza ca animalele sunt auto-distructive in mod deliberat, i-ar putea ajuta pe cercetatori sa inteleaga mai bine acelasi comportament aplicat la oameni, declara Duncan Wilson, istoric al medicinei la Universitatea din Manchester si coautor al unui studiu recent aparut in Endeavour despre animalele autodistructive, potrivit www.msnbc.msn.com. "Am inceput sa descifram definitia suicidului. Corpul si mintea sunt deteriorate din cauza stresului si este condus catre auto-distrugere. Nici macar nu trebuie sa fie vorba despre o alegere deliberata" , a adaugat acesta.

In Marea Britanie a secolului al XIX-lea, dupa ce Darwin demonstrase provenienta noastra din animale, povesti despre suicidul animal au inceput sa apara iarasi. In 1845, Illustrated London povestea despre un caine din rasa Newfoundland care a incercat in mod repetat sa se inece, tinandu-si capul sub apa pentru multe minute, si care, in cele din urma, a si reusit. Unele dintre aceste povestiri reflecta perfect valorile societatii in care traim.

In secolul XIX, sinuciderile in randul animalelor sunt vazute ca niste acte de abuz, nebunie, dragoste sau loialitate- aceleasi motive pentru care insusi oamenii se sinucid. Mai tarziu, insa, aceste discutii au incetat, mai cu seama ca crestinismul nu aproba defel aceasta modalitate de a inceta din viata. Toma d’Aquino, spre exemplu, spunea ca tot ceea ce face parte din natura se iubeste pe sine si se tine in viata.

Insa, psihologul Thomas Joiner de la Universitate Florida State, autor al cartii "Miturile Sinuciderii" neaga total teoria lui Toma d'Aquino, deoarece "organismele de toate felurile sunt auto-destructive intr-un fel sau altul, mai ales in cazurile in care vor sa-si protejeze apropiatii sau cand vor sa-si salveze genele" .

Acesta adauga ca daca toate organismele sunt ghidate de o regula universal valabila inscrisa in codul lor genetic: "Moartea mea va fi mai valoroasa decat viata mea". Insa in lumea moderna, aceasta predispozitie catre sinucid poate fi inselatoare. Multe acte de sinucidere sunt facute pentru a salva viata celuilalt, insa foarte multi oameni se sinucid in fiecare an, in intreaga lume, in beneficiul nimanui, acest lucru aratand ca ecuatia prezentata de el si-a pierdut din scop in lumea moderna.

In concluzie, exemplul cainelui pe care ni-l dadea Darwin, ne arata ca, nu este atat vorba despre o asemanare intre modul de actiune al oamenilor si animalelor, cat despre o consecinta fatala, cu radacini biologice in codul genetic al tutror organismelor din lume.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.