Oamenii care merg regulat la biserica risca mai putin sa moara decat cei care nu o fac deloc. Pe de alta parte, credinta si rugaciunea activeaza unele regiuni spirituale ale creierului ce ofera senzatia de sanatate, mana in mana cu efectul de placebo.

Daca un om se roaga intr-atat incat pierde notiunea vietii din afara sinelui sau daca se cufunda in meditatie pana cand are impresia ca i s-au dizolvat limitele corpului, atunci aceste stari pot fi puse pe seama lobului parietal. Mai exact, masa de tesut din creier ce proceseaza impulsurile senzoriale si care inalta o aura de credinta deasupra capetelor noastre, arata o analiza „Time“.

Oamenii isi activeaza tot timpul partile spirituale ale creierului, convinsi ca rugaciunile ii vor vindeca de boli. Si, in mod surprinzator, o serie de dovezi stiintifice arata ca credinta chiar ii poate rasplati cu sanatate.

„Religia, inteleasa ca traire si actiune, este, alaturi de mitologie, o sursa constanta de sensuri si semnificatii. Prin intermediul acestora, ea satisface o nevoie psihologica innascuta a omului, asigurandu-i astfel o stare de sanatate psiho-somatica crescuta. Aici este vorba, evident, mai ales de religia traita ritualist si spiritual, nu doar de religia manifestata social“, ne explica psihologul Daniel David, profesor la Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj si consultant la Mount Sinai School of Medicine din New York.

Indelunga meditatie ajuta la memorie. Unii specialisti sunt convinsi ca creierul si organismul oamenilor contin numeroase conexiuni spirituale. In ultimii 15 ani, Andrew Newberg, profesor de radiologie, psihologie si studii religioase la Universitatea din Pennsylvania, a examinat foarte atent modul in care functioneaza centrul nostru spiritual de procesare a datelor.

El a realizat varii scanari cerebrale pe mai mult de 100 de oameni, cufundati fiecare in diferite stari de inchinaciune sau contemplatie, reusind sa identifice partile exacte ale creierului activate in timpul unor astfel de experiente. Astfel, cand oamenii se afunda in rugaciune, lobul frontal preia stafeta, din moment ce guverneaza atentia si concentrarea. In timpul unei rugaciuni foarte adanci, lobul parietal se dezactiveaza, ceea ce ne da impresia ca ne-am pierdut senzatiile lumesti.

Daca oamenii se roaga si mediteaza vreme indelungata, unele schimbari ale creierului devin permanente. Meditatorii de cursa lunga, cu cel putin 15 ani de antrenament, par sa aiba lobul frontal mai gros decat ceilalti, de exemplu, ceea ce le sporeste puterea memoriei, lucru testat de Newberg.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.