- Cum a evoluat de-a lungul anilor viziunea ta asupra viitorului?
N-am avut niciodata o "viziune asupra viitorului". Mi-am dat seama ca viitorul e un fel de istorie care nu s-a intamplat inca. Nu tine de destin, ci e contingenta. Mai mult, chiar daca trecerea timpului e o realitate obiectiva, "viitorul" e un construct mental care trebuie sa capete, in mintea oamenilor, o forma. Ca un scenariu: prezentul e un scenariu, la fel si trecutul. Nu exista o singura viziune asupra trecutului, trecutul isi gaseste sens in felul in care il interpretam noi astazi.
Nu in sens biblic, evident, dar sunt cunoscut ca "profet". E imposibil, intr-un fel, dar oamenii au nevoie de asta. Sunt nefericiti cu explicatii conjuncturale sau cu descrieri abstracte a ceea ce urmeaza. Au nevoie de oracole si de un sens al consecintelor actiunilor lor.
- Care-i cea mai importanta dezvoltare tehnologica astazi?
Orice are legatura cu schimbarile climatice.
- Care e rolul futuristilor si al vizionarilor din science fiction astazi? Care e rolul tau in cultura contemporana?
Sunt foarte multumit cu rolul de vizionar science fiction, dar starea "stiintei" e intr-un permanent flux, iar rolul "fictiunii" la fel, asa ca situatia e in permanenta instabila. Imi place sa ma refer la mine ca la un artist a carui tema e jocul dintre tehnologie si societate. Daca esti un vizionar al science fiction-ului, e clar ca e important sa scrii science fiction vizionar. Trebuie, de asemenea, sa-ti duci scrisul la bun sfarsit si sa si publici intr-un format accesibil, pentru ca lumea sa-ti poata accesa ideile si sa se gandeasca la ele. Efortul asta profesional ia o gramada de timp. La un nivel mai adanc, succesul trebuie sa fie masurat altfel: ai extins parametrii lucrurilor care pot fi gandite? Doar te joci cu ideile sau incluzi in scrierile tale schimbari pe care ti-ar placea chiar sa le vezi intamplandu-se?
- Spune-ne cate ceva despre viitorul hiperlocal?
Cred ca un termen ca "hiperlocal" e un exemplu bun de interventie culturala utila, care te poate face sa gandesti in feluri noi. Poate nu inseamna foarte mult sau nu va dura foarte mult, dar e util pentru ca ii face pe oameni constienti de existenta a noi metode prin care sa profite de retea si de date distribuite geografic. Nu sunt doar "local" in sensul ca stau "aici", ci sunt "hiperlocal" in sensul ca pot sa accesez rapid informatia si sa invat mai multe despre locul in care stau. Problema cu termeni ca "hiper", "super" si "ultra" este ca au tendinta sa devina usor demodati. "Hiperlocalitatea" unui tip folosind Google Maps pe iPhone-ul lui, in 2008, va arata ridicol de retrograda si de primitiva in 15 sau 20 de ani.
- Care e gadgetul tau preferat, fara de care "nu poti trai" ?
Un multiunctional de buzunar, in cazul meu versiunea cibernetica a unui cutit Swiss Army. Cand nu-l am cu mine ma simt limitat si viata mi se schimba, pierd o gramada de optiuni care-mi pot fi utile.
- Care e piesa ta preferata din categoria media moarte?
Probabil Quipu-ul incas, desi in ultima vreme sunt foarte interesat de menhirele neolitice. Ma raportez la pietrele astea ca la media. Erau, cred, un fel de harti sau, mai degraba, device-uri hiperlocale din Epoca de Piatra.
- Ce crezi despre reprezentantii generatiei Y, cei ultraconectati?
Nu sunt deloc ultraconectati. Copiii lor ii vor considera, probabil, de
moda veche si mai degraba slab-conectati. Le doresc tot binele, n-am fost niciodata genul de mosneag care se prost-dispune cand o generatie intreaga se orienteaza gresit. Nu sunt generatia mea, sunt doar cei mai recenti participanti ai unei parade vechi de cand lumea. Vor face tot ce vor sti mai bine, in situatia data.
- Cum e sa fii unul dintre pionierii miscarii cyberpunk, cu atatea elemente cyberpunk in cultura contemporana?
Rolul de pionier e unul dureros si problematic din multe puncte de vedere. E cumva descurajant sa observi ca lumea preia atitudinea cyberpunk si toti sunt convinsi ca nu pot opri "cosmarul istoriei", ca viitorul nu e o utopie stralucitoare in care toate problemele noastre transcend sau sunt rezolvate pe cai rationale, ci mai degraba o extrapolare a unei harababuri istorice cu care ne confruntam deja. Pe de alta parte, daca poti intelege asta, vei putea intelege si multe altele inaintea celorlalti si vei capata si reputatia unuia care se pricepe la mersul trendurilor.
- Intr-o lume complet digitizata, ce ramane din spatiul privat?
Conceptul de "spatiu privat" a devenit un arheologism. E prea vechi, cuprinzator si difuz ca sa mai descrie cu precizie toate noile amenintari care apar la adresa intimitatii. Trebuie sa fie deconstruit si reformulat, astfel incat sa gasim abordari mai focusate, mai tactice si sa rezolvam toate aspectele si problemele implicate. Termenul "digital" a devenit, la randul lui, prea batran si vag ca sa ne mai fie de vreun folos. N-a mai ramas mare lucru care sa nu fie, cumva macar, "digital", asa ca sa aplici eticheta de "digital" e ca si cum ai incerca sa descrii probleme sociale prin termeni ca "electric" sau "automat".
- Cum ar putea evolua proiectul tau dedicat termenului de "media moarte"? Care e rolul acestora astazi?
Proiectul este pe linie moarta din momentul in care am reusit sa teoretizez cum si de ce mor media. Practic, media nu mor pentru ca sunt media, ci pentru ca nu mai sunt la moda in industrie si in stiinta. Dupa ce am incheiat proiectul am devenit interesat de designul industrial, pe care acum il si predau din cand in cand. E foarte important sa intelegem tehnologiile extincte. Daca nu intelegi cum dispar, se demodeaza si mor tehnologiile inseamna ca nu intelegi mare parte din lumea de azi.
- Ce crezi despre copyleft si Creative Commons? E impartasirea de media furt? Cum ai defini sharing-ul?
Imi place cuvantul "copyleft" si e un bun exemplu de neologism care extinde domeniul lucrurilor care pot fi gandite. Iar termenul de "sharing" nu mi se pare tocmai potrivit pentru ca nu poti impartasi proprietatea altcuiva. Faptul ca afectezi interesul economic al altcuiva e ofensator, mai ales cand e vorba de mai multe milioane de prieteni anonimi. Nu e vorba de "furt" sau "piraterie" in sensul clasic: n-a vazut nimeni niciodata pirati din Caraibe atacand galerele spaniole si copiindu-le in milioane de exemplare. Problema e cat se poate de serioasa si are implicatii sociale la nivel larg, prea complexa ca sa o definesti prin termeni ca "impartasire" sau "furt". Sunt impresionat de productia desfasurata sub Creative Commons si in contexte colective si cred ca ar trebui sa fie exploatata si facilitata din plin. Nu cred insa ca e o rezolvare magica sau utopica a problemelor noastre. E doar o noua modalitate de productie industriala, dar care nu rezolva nicio problema, ci doar ne pune la dispozitie metode de a face noi greseli.
- Care-i parerea ta despre transumanism? Cand vom putea vorbi despre oameni upgradati? Vor "mosteni" ei pamanturile?
Nu cred ca va exista un singur fel de transoameni si primele generatii vor fi crude si primitive, in comparatie cu cele care vor urma. Marshall McLuhan a zis la un moment dat ca fiecare extensie a omului implica, inerent, si o degradare a umanitatii. E mult mai reaslist sa ne raportam la aceste schimbari mai degraba ca la niste etape, alterari serioase, decat ca la miscari in sus sau in jos pe o scara a evolutiei. Un transom nu e neaparat mai bun sau pe o treapta superioara, ci doar schimbat atat de profund incat e mult mai folositor sa nu ne mai referim la el ca fiind "uman". Suspiciunea mea este ca batranii confruntati cu propria mortalitate vor fi pionierii transumanismului. Principalul mod prin care incetam sa mai fim oameni e eliminarea mortii. Un cadavru e transomul ideal pentru ca e plasat in afara conditiei de om. Astfel, fiinta umana are putine de pierdut confuntand, ca batran, moartea. In aceasta situatie, interventiile radicale au rost. Exista gerontologi care sustin ca exista sapte feluri in care imbatranim. Daca incepem sa intervenim asupra lor, rezultatele vor arata cel putin ciudat.
- Crezi ca faptul ca toata lumea are posibilitatea, acum, sa consume/produca imense cantitati de informatie, va schimba paradigma cunoasterii umane?
Multi oameni nu stiu nici sa citeasca, stii asta.. Nu, analfabetii nu vor schimba nimic. De asemenea, multora dintre noi ne lipseste interesul adevarat pentru cantitati mari de informatii si pentru schimbari paradigmatice, avand fiecare alte valori. Motoarele de cautare opereaza insa cu adevarat paradigmele cunoasterii umane. Ele nu vor mai exista multa vreme in formele pe care le stim si intalnim astazi, fiind de multe ori sisteme sociale si software construite pe platforme instabile. Multe motoare de cautare sunt deja media moarte.
Probabil nu va arata deloc ca o "retea" ci va avea un cu totul alt nume precum si elemente si comportamente complet diferite.
- Cand va deveni lumea noastra o societate a supravegherii in adevaratul sens al expresiei?
Pana acum cele mai mari pericole ale societatii supravegherii au fost scandalurile sexuale explozive, John Edwards fiind un exemplu recent, printre multe altele. Nu e neaparat vorba despre supraveghere, ci despre cine supravegheaza pe cine, in ce conditii si cu ce finalitate. Societatile dominate de spioni secreti ai politiei sunt extrem de instabile si cei care sunt susceptibili sunt, de cele mai multe ori, doar alti spioni. Oricine are la indemana cantitati mari de putere situata in afara legii are o viata periculoasa. Inamicii nu pot niciodata sa stie care sunt limitele puterii tale asupra lor si vor crede ca trebuie sa te elimine. Oricui ii place sa spanzure un spion pentru ca spionii sunt dezgustatori, moral vorbind. Asa ca, pana la urma, nu cred ca poate fi vorba de un pericol evident in supraveghere, ci in aspectele secundare ale acesteia.
Despre autor:
