Senzatii tari din timpul Comunismului

Biscuiti si batoane de ciocolata, multe pastrate in acelasi ambalaj de carton din epoca comunista, au reaparut pe rafturile magazinelor, concurand serios mai noile marci "capitaliste" consacrate. "De cativa ani, asistam la o tendinta de revitalizare a marcilor din epoca comunista. Ne trezesc nostalgia, pentru ca ne amintesc de tinerete", comenteaza pentru AFP sociologul roman Mircea Kivu, potrivit NewsIn.

Iar pentru noi romanii unul dintre cele mai cunoscute sloganuri publicitare este cel pentru ciocolata "Rom Tricolor", apreciata inca pentru gustul ei. [Cele mai longevive 20 de branduri romanesti]

"Senzatii tari din 1964"



"Acestea produse ma fac sa ma gandesc la copilaria mea. Prefer intotdeauna un baton de ciocolata Szerencsi unui Mars. Pentru mine, are un gust mai bun, o calitate mai buna si, mai ales, imi trezeste bune amintiri", spune si Tamas Pickarczyk, o vanzatoare de masini din Ungaria, in varsta de 27 de ani.

Pentru Ivan Petrov, un student bulgar, ambalajul face tot farmecul: "Ador (biscuitii) Detska-Zakouska, nu doar pentru gustul lor, ci si pentru ambalajul lor comunist", calificat drept "primitiv".

In Croatia, condimentul Vegeta, celebru in toata fosta Iugoslavie si dincolo de ea, a supravietuit caderii comunismului, devenind una dintre "emblemele" industriei alimentare.

Dar si alte produse, non-comestibile, continua sa suscite mandria est-europenilor. In Polonia, masina de spalat Frania, celebra in perioada 1950-1970, a fost inlocuita de masinile automate, dar ea "continua sa vanda aproximativ 40.000 de exemplare pe an", a declarat un responsabil de vanzari al producatorului Emalia Olkusz.

De asemenea, pentru romani, autoturismul Dacia ramane, la 42 de ani de la lansare, marca cea mai cunoscuta, "un simbol" al tarii, in ciuda numeroaselor anecdote care circula pe seama ei. Dupa preluarea uzinei Dacia de la Pitesti de catre grupul francez Renault, a fost comandat un studiu pentru a vedea daca este oportun sa fie modificat numele masinii, povesteste Marius Kivu. "In ciuda prestigiului producatorului francez, romanii au vrut sa pastreze numele Dacia, pentru ca puternice legaturi afective fusesera create", adauga acesta.

Fenomenul este intalnit si in fosta Germanie de Est, unde pasionatii autorurismului Trabant s-au regrupat in asociatii. In Polonia, mandrii proprietari ai unei Polski, versiunea locala a Fiatului 125, se aduna anual la un raliu specializat. "Miturile" care inconjoara aventurile la bordul acestei minuscule masini se povestesc jovial seara, intre prieteni, la fel ca legendele vechilor Dacii, in aparenta atat de usor de reparat, incat un simplu colant ar putea inlocui o curea de transmisie defecta.

Dupa ce le-au aruncat la cosurile de gunoi sau le-au distrus dintr-un sentiment de ura fata de regimul pe care il incarnau, est-europenii au constatat ca amintirile din acea epoca - carnetele de partid sau portretele conducatorilor - pot sa fie bine platite de occidentali sau de compatriotii mandri de acestea.

Astfel de "relicve" se regasesc astazi in pietele numeroaselor orase, ca la Belgrad, unde mai multe cafenele poarta numele fostului lider al Iugoslaviei, Josip Broz Tito, sau pe cel al vechiului servicu secret rusesc, KGB.