Descoperirea ar putea impinge inapoi data atestarii primului caine cu 17700 de ani, din moment cel al doilea cel mai vechi batran caine din lume, gasit in Rusia, este inregistrat acum 14000 de ani in urma.

Ramasite ale unui caine preistoric mai vechi, care au fost excavate in Pestera Goyet din Belgia, le-au sugerat cercetatorilor ca poporul Aurignacian din Europa in Paleoliticul tarziu au domesticit prima oara cainii. Unele bijuterii fine si instrumente sunt adesea decorate cu inscriptii cu astfel de animale care se lupta fiind caracteristice pentru aceasta cultura. Daca aceasta rasa de caini din Paleolitic ar fi existat si astazi probabil ar fi castigat toate competitiile canine pentru abilitate si forta.

"Cea mai remarcabila diferenta dintre acesti caini si rasele mai recente este marimea dintilor", a declarat pentru Discovery News autorul studiului, Mietje Germonpré, adaugand ca aceia aveau dintii de doua ori mai mari decat ii au lupii.

"De fapt, ca si aspect, cei mai multi caini paleolitici seamana cu Husky-ul siberian, dar in ceea ce priveste marimea, ei au fost mult mai mari, probabil comparabile cu un caine ciobanesc," a adaugat Germonpré, paleontolog la Institutul Regal de Stiinte Naturale din Belgia.

Pentru a realiza studiul, oamenii de stiinta au analizat 117 de cranii recente si fosile de mari dimensiuni ale membrilor din familiei Canidae, care include caini, lupi si de vulpi.

Analizele osoase au scos la iveala faptul ca acesti, "caini paleolitici au avut botul mai mare si mai scurt, dar si dimensiunea creierului era mult mai mica decat la actualii lupi", a spus Germonpré, care a adaugat ca de asemenea craniile lor erau ceva mai mici decat cele de lupi.

Analiza izotopica a oaselor animalelor a demonstrat faptul ca cei mai batrani caini se hraneau cu carne de cal, de bou moscat si de reni, dar nu cu peste sau alte vietati marine. De cand Aurignacians au inceput sa vaneze si sa pescuiasca in diferite perioade ale anului, cercetatorii cred ca acesti caini au inceput sa se bucure sezonier de mese mai indestulate.

Citeste si:

Germonpré crede ca domesticirea cainilor si atasamentul lor fata de casa, a inceput cand vanatorii preistorici au ucis o femela de lup si apoi i-au adus acasa puii. Studii recente despre vupea argintie sugereaza ca, atunci cand cei mai docili puii sunt pastrati si ingrijiti, este nevoie de doar 10 de generatii pentru a se produce modificari morfologice in interiorul rasei si pentru a putea fi imblanzite.

Cei mai vechi caini si-au castigat probabil masa, stand pe langa om. Este posibil ca acesti caini sa fi fost utilizati pentru urmarire, de vanatoare, pentru transport dar si pentru joaca . "Transportul ar fi putut fi organizat folosind cainii ca si animale colective. Mai mult, acestia probabil au fost folositi pentru blana sau carnea lor sau ca animale de companie ori ca animal ce au conotatie ritualica", dupa cum
sustin cercetatorii.

Urme datand de acum 26000 de ani lasate de catre un copil si un caine in Pestera Chauvet, Franta, intaresc notiunea de animal de casa, atribuita cainilor. Copilul este infatisat tinand o torta in mana in timp ce merge pe colidoarele intunecate ale pesterii, fiind insotit de catre un caine.

Susan Crockford, antropolog la Universitatea din Victoria si biolog evolutionist la Pacific Identifications, din Canada, a declarat pentru Discovery News ca aceasta imagine a copilului si a cainelui este "una dintre cele mai importante probe". [Cititi aici mai multe despre evolutia cainilor]

Cu toate acestea, Crockford nu este convinsa ca Aurignacianii au domesticit caini. Ea banuieste defapt ca primul prieten al omului s-a auto-domesticit, desprinzandu-se de langa lupi de mai multe ori pe parcursul istoriei suferind un fel de "auto-atasament fata de casa", care ar putea explica de ce acesti caini apar si apoi dispar din inregistrarile arheologice.

Crockford detaliaza in cartea sa posibilul proces de atasament al cainilor si ritmurile lor de viata: "Hormonul tiroid si originea speciilor". Ea teoretizeaza faptul ca genele care controleaza ritmurile tiroidiene, cele care permit persoanelor sa se adapteze la schimbarile fizice si la conditiile de mediu in schimbare, au dus, in timp, la evolutia de noi specii.


"Cred ca pentru aceste canine paleolitice, procesul despre care vorbeam a inceput subit si apoi s-a oprit, lasand unele specii risipite de lupi cu cateva dintre caracteristicile primilor caini, dar nu cu toate dintre ele", a spus ea.

Germonpré nu a negat teoria lui Crockford, pe care a descris-o ca fiind "un model foarte interesant." De asemenea spera ca mai multe informatii, vor iesi la lumina pe viitor despre aceste canine timpurii, iar un studiu foarte amanuntit despre evolutia dintilor si coltilor acestora este deja pe masa de lucru.