Cele mai cunoscute afectiuni ale glandei tiroide se inscriu intr-un spectru, marcat in cele doua extreme de hipotiroidism si hipertiroidism.
In primul caz, glanda tiroida nu produce destui hormoni tiroidieni, iar metabolismul incetineste, ceea ce duce la aparitia urmatoarelor simptome:
- ingrasare in conditiile in care regimul alimentar nu se schimba,
- piele uscata, ingrosata si aspra,
- corpul nu se mai poate adapta la frig,
- batai cardiace lente si asurzite (sub 50 batai pe minut); aparitia de lichid intre foitele care invelesc inima (pericardita),
- oboseala, lipsa de energie, apatie,
- constipatie,
- somnolenta, reflexe intarziate, scaderea memoriei si a concentrarii, depresie.
In al doilea caz,
tiroida produce un exces de hormoni tiroidieni, care duce la simptome opuse, insa la fel de grave:
- slabire,
- corpul nu se poate adapta la temperaturi mici si e posibil sa transpire abundent, pana la deshidratare,
- batai cardiace cu ritm accelerat (constant peste 100 batai pe minut, chiar si in momente de relaxare si inactivitate),
- oboseala si dureri musculare,
- diaree,
- tremuraturi constante ale mainilor si picioarelor, chiar si in somn,
- agitatie, nervozitate, anxietate, plans facil, insomnii,
- osteoporoza,
- scaderea fertilitatii la ambele sexe si perturbari ale ciclului menstrual la femei.
Intre aceste doua extreme, exista dereglari mai putin grave, care poate ca nu pun in pericol viata pacientului, insa daca s-ar trata localizat, cu siguranta ar mari calitatea vietii de zi cu zi.