Te-ar putea interesa și:

Creaza-ti cont cu un singur click

Aboneaza-te prin   
sau prin email

Login

Autentifica-te prin
sau prin email

Nu ai cont? Aboneaza-te

Copilul tău este neastâmpărat sau suferă de ADHD? Simptome care fac diferența

Se arată prea puțin temător în situații care îl pot expune la pericole

8/10

Nu se poate concentra asupra unui lucru mai mult de câteva minute fără să își piardă interesul

9/10

Refuză să ia parte la activități care îi solicită atenția pentru mai mult de un minut sau două

10/10

Micuțul se cațără mereu peste tot, chiar și atunci când i se spune să nu o facă

1/10

Execută mereu mișcări continue, cum ar fi legănarea unui genunchi. Nu poate sta așezat fără să se agite, fără să dea din picior, fără să își manifeste dorința de a se ridică și de a se mișcă în jur

2/10

Aleargă și se mișcă atât de repede, încât ajunge să sufere leziuni severe, chiar și după ce i s-a spus să înceteze

3/10

În cazul copiilor ce au în jur de patru ani, incapacitatea de a țopăi într-un picior

4/10

Nu se poate juca „frumos” cu ceilalți și da dovadă adesea de o agresivitate care impune excluderea lui din anumite situații

5/10

Este mai gălăgios și vorbește mereu mult mai tare decât prietenii săi de joacă

6/10

Se împrietenește foarte ușor cu străinii, fără să își ia vreo măsură de precauție

7/10

Adesea, diferențele dintre un copil normal, dar ceva mai zvăpăiat, și unul a cărui hiperactivitate merge până într-acolo unde îi afectează capacitatea de a învăța, transformându-se într-o problemă de deficit de atenție, sunt destul de greu de identificat.

Sindromul deficitului de atenție sau ADHD este cel mai întâlnit sindrom în rândul copiilor preșcolari. În condițiile în care unul din 11 copii de vârstă școlara suferă de ADHD, iar 40% dintre copii de patru ani au probleme de atenție, este destul de greu pentru părinți să distingă care sunt comportamentele ce ar trebui sa îi alarmeze.

„ADHD are o bază biologică, adesea reprezentând o manifestare pentru cursul întregii vieți. Diagnosticarea timpurie poate avea un aport semnificativ în procesul ulterior de învățare și în dezvoltarea academica”, a explicat dr. Mark Mahone, șeful secției de neuropsihologie din cadrul Institutului „Kennedy Krieger” din Baltimore, pentru Live Science.

Specialistul îi avertizează pe părinți să consulte un medic în cazul în care sesizează la copiii lor de 3 - 4 ani comportamente precum cele enumerate în continuare:

Ultima ora din Sanatate pe 9AM