Maiwenn Le Besco, impresionata de romii din Paris

Printre cazurile cutremuratoare de viol, pedofilie si incest, exista si cel al copiilor de romi romani exploatati de familiile lor si trimisi la cersit.

„Am vazut un documentar despre Brigada de Minori din Paris si m-a intrigat subiectul foarte mult, de aceea am vrut sa fac un film. Toate faptele sunt reale, am modificat doar, pe ici pe colo, contextul sau anumite detalii”, explica actrita si regizoarea Maïwenn, intr-un scurt interviu acordat 9am.ro pe Croazeta.

• "Polisse" ii are ca protagonisti pe politistii din aceasta brigada (privita de sus de celelalte sectii din politie si poreclita „brigada de biberon”) care incearca sa-si strecoare propriile vieti printre cazurile dramatice cu care se confrunta zilnic: o mama care isi masturbeaza baieteii inainte de culcare, un tata care admite ca s-a culcat cu fetita lui si-i asigura pe politisti ca are prea multe relatii pentru a pati ceva, adolescente care fac felatie pentru a-si recupera un telefon, imigrante din Africa fortate sa renunte la copiii lor.

"Nu ma interesa un film din perspectiva politistilor, ma interesa sa reproduc o lista exhaustiva de cazuri cu care se confrunta aceasta Brigada pentru Minori si viata lor cotidiana. Daca as fi pus o singura poveste, ar fi devenit un film politist si atat. Nu judec politia, vreau doar sa o arat asa cum am vazut-o eu in timpul stagiului meu acolo. Nu sunt nici eroi, nici oameni rai, apar asa cum i-am vazut eu”, detaliaza Maïwenn.

Corespondenta sustinuta de

 

Pentru scena cu romii, echipa filmului a angajat figuranti dintre romanii aflati la Paris si care au trecut prin astfel de tabere, explica regizoarea. O tanara de etnie roma e adusa la sectie (o alta romanca traduce declaratiile ei), isi arata vanataile de pe spate si spune ca e batuta de unchiul ei, care o trimite la cersit. Informatiile pe care le da Brigazii ii aduc pe politisti in tabara de romi, in zori de zi.

Procedura de evacuare e destul de brutala, femeile si copiii tipa in timp ce politistii ii separa si ii duc pe cei mici intr-un centru special, iar pe adulti la interogatoriu.

„Nu am participat la o astfel de razie intr-o tabara de romi, insa am vazut una intr-un documentar si am fost atat de miscata, incat am vrut sa o refac in film. Figurantii au fost gasiti de echipa mea de casting printre romanii in Paris”, spune Maïwenn.

Inainte de a scrie scenariul, regizoarea a petrecut cateva luni intr-o astfel de Brigada, a urmarit cazurile si vietile politistilor, felul cum interactioneaza. Unui stagiu similar au fost supusi si actorii Karin Viard, Joeystarr, Marina Fois, Nicolas Duvauchelle, Karole Rocher, Emmanuelle Bercot, Frederic Pierrot, care livreaza cateva interpretari extrem de puternice (pelicula e filmata in stilul unui documentar).

„Actorii au facut un stagiu de o saptamana cu doi politisti de la Brigada pentru Minori. Opt ore pe zi in care vedeau documentare, vorbeau cu politistii si incercau sa le prinda argoul, sa-si dea seama ce inseamna viata lor cotidiana, sa se imprieteneasca. Si asa s-a nascut un soi de complicitate intre ei”, povesteste cineasta franceza.

Multi dintre actorii-copii implicati in film au avut de-a face cu replici dure si intimidante, iar una dintre conditiile selectarii a fost atitudinea lor. „Cu copiii am incercat sa vad daca se simt confortabil cu toate cuvintele dure pe care urmau sa le spuna, cu cele legate de sex, altfel nu i-as fi putut lua”.

Maïwenn are un parcurs interesant in viata si in cinema. Joaca in filme din copilarie, s-a casatorit cu celebrul regizor Luc Besson la 16 ani, a avut un copil cu el si s-a mutat la Beverly Hills renuntand temporar la actorie (cel mai important rol al ei este cel din "Al cincilea element" -1997).

Dupa divortul de Besson (care o parasise pentru Milla Yovovich) s-a reapucat de actorie si a regizat trei lungmetraje ("Pardonnez-moi", "Le bal des actrices", "Polisse"), iar ultimul i-a adus recunoasterea.

„A fost nesperat, miraculos, asta am simtit cand am primit vestea selectionarii in competitie. Mi-a dat o enorma incredere in mine, eu am un mare complex ca nu am reusit niciodata sa termin scoala, am incetat studiile la 12 ani si am senzatia ca trenez foarte mult in a-mi gasi cuvintele, in a-mi pune in ordine gandurile si chestia asta imi distruge viata, pur si simplu. Iar selectia imi confirma faptul ca poate nu ma exprim bine in cuvinte, dar o pot face in imagini”, se confeseaza Maïwenn, fiica unei artiste de origine algeriana, Catherine Belkhodja.

• N-a facut fata scolii si a ramas acasa, sprijinita de mama sa, isi povesteste regizoarea esecurile cu o franchete dezarmanta:

„In fiecare an, aveam rezultate foarte slabe si mama nu voia nici sa ma retraga de la scoala, nici sa repet anii. La inceputul clasei a cincea mi s-a spus ca trebuie sa repet anii si mama m-a retras atunci si m-a inscris la o scoala prin corespondenta, dupa ce mi-a modificat notele, ca sa pot fi acceptata. Am ajuns la scoala de corespondenta cu niste lacune imense si fara sa pricep o iota din ce citeam, mama facea temele in locul meu, aveam 17-18 ani. Apoi am auzit de un liceu condus de elevi pentru cei cu caracter mai dificil, nu existau note acolo. Si am dat peste o profesoara de franceza extraordinara, care mi-a dat gust sa invat. M-am pregatit enorm pentru el si in ziua examenului am dat peste un profesor extrem de rigid care m-a intimidat teribil si am picat. De aceea nu m-am mai intors niciodata la scoala”. Corespondenta sustinuta de