Udai Hussein, fiul cel mare a fostului dictator Sadam Hussein, era responsabilul sportului si presedintele Comitetului Olimpic Irakian, insa si demonul sportivilor irakieni. Afla de ce.

Timp de decenii, sportivii din Irak au suferit din cauza brutalitatii si sadismului lui Udai. Fiul tiranului credea ca daca echipa nationala a jucat slab era obligatoriu sa fie pedepsiti.

Irakul avea astfel, jucatori cu picioare rupte pentru ca ratau un penalti, inchisi zile intregi fara a fi lasati sa doarma, loviti sistematic pentru ca au pierdut un meci, amenintati in legatura cu familiile lor, loviti la cap, asfixiati.

De asemenea, sa ratezi o ocazie, un penalti sau sa nu joci asa cum voia seful putea sa-l lase pe un fotbalist fara picioare, dupa ce acestea ii erau amputate, spunea Abbas Rahim Zair, stea a fotbalului din Irak in epoca ororii, conform gandul.

Sa joci fotbal devenise un chin, nu o placere. Daca lipseai de la un antrenament pentru ca aveai copilul bolnav sau grave probleme de familie, automat erai pedepsit: ori erai trimis in celula, ori batut.

Fotbalistii au fost chiar de doua ori amenintati ca avionul va exploda in aer daca nu castiga un meci.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.