Este omul fundamental bun, dar devine pervertit, in timp, de societate? Poate contextul social-cultural sa transforme un individ din om in bestie? Sunt fiintele umane fundamental bune sau fundamental rele? Sunt doar cateva din intrebarile la care oamenii de stiinta au incercat sa gaseasca raspuns. Nu au ajuns insa la o concluzie definitiva, insa rezultatele experimentelor pe care le-au realizat pana acum nu sunt prea optimiste. Va vom prezenta in aceasta editie doar 5 din ele. Suficiente insa, cat sa ne faca sa ne chestionam umanitate si sa ne intrebam: este omul rau de la natura?

Homo sapiens este bun si rau in egala masura, ca o maimuta bipolara”, spunea Frans de Waal, biolog specializat in comportamentul social al primatelor. Potrivit lui de Waal, impartasim cu maimutele antropomorfe atat emotiile „bune”, ca empatia, solidariatea, bucuria, ci si pe cele „rele” ca agresivitatea, furia sau cruzimea. Ne place sau nu, bestialitatea este inscrisa in codul nostru genetic.

O serie de experimente psihologice par sa afirme aceasta idee. Noi va prezentam doar 5 din ele. Suficiente insa, cat sa ne faca sa ne chestionam umanitate si sa ne intrebam: este omul rau de la natura?

5. Experimentul Asch – conformismul

Vrand sa afle pana la ce limita presiunea exercitata de un grup majoritar poate influenta o persoana sa se conformeze grupului, psihologul social Solomon Asch a condus, in 1951, un experiment. Asch a format grupuri de sapte sau noua studenti care erau supusi unui test perceptiv: trebuiau sa masoare lungimea unui segment cu alte segmente. Numai ca, din grupul de sapte studenti, sase erau complici ai experimentului, iar doar unul era participant real (participant naiv).

Complicii experimentului fusesera instruiti, in prealabil, sa aleaga in mod unanim varianta gresita. Ce raspuns au dat participantii naivi ai experimentului in conditiile in care era evident ca toti cei din grup au ales varianta gresita? Presiunea de grup a avut un efect atat de puternic incat 75% din participantii reali la test s-au conformat si au ales si eu variante gresita. Doar 25% din participanti nu s-au conformat niciodata.

Intrebati la finalul experimentului de ce s-au conformat opiniei gresite a grupului, cei mai multi au raspuns ca au ales sa mearga alaturi de majoritate din teama de a nu fi ridiculizati sau de a nu se simti exclusi.

Fie ca ne dam seama sau nu, de acest mimetism social suntem toti vinovati. O facem pentru ca vrem sa apartinem unui grup sau pentru ca suntem convinsi ca respectivul grup este mai informat decat noi. Ganditi-va la momentele in care cineva din grupul de prieteni a spus o gluma pe care nu ati inteles-o, dar ati ras totusi pentru toti ceilalti membri ai grupului au ras.

Citeste si:
Ce acuzații i-a adus Dana Roba pastorului din Timișoara. Îl...
Ce acuzații i-a adus Dana...

De ce ne da acest experiment de gandit? La o scara mai larg, oamenii pot fi usor manipulati de ideile unui grup influent si, din mimetism social, adera la ele chiar daca nu sunt convinsi de eficienta lor. Cel mai bun exemplu: regimul fascist.

Sursa foto: Wikipedia.org

4. Experimentul Bunul Samaritean

De povestea Bunului Sataritean sunt sigura ca ati auzit. In caz ca nu, este vorba despre un samaritean (n.r. locuitor din Samaria) care, trecand pe langa un om jefuit de un talhar se opreste sa il ajute, in timp ce un preot isi vedem mai departe de drum.

Psihologii John Darley si C. Daniel Batson au vrut sa testeze efectul religiei asupra comportamentului indivizilor. Pentru experiment au ales un grup de studenti la seminar. Primei jumatati din studenti i s-a spus sa pregateasca o predica despre pilda „Bunului Samaritean”, in timp ce, celeilalte jumatati i s-a cerut sa pregateasca un discurs despre oportunitatile de angajare intr-un seminar. Ambelor grupuri le-au fost date termene limita diferite astfel incat unul sa fie presat de timp, iar celalalt nu.

Citeste si:
Reprezentanta Armeniei Malena a câștigat Eurovision Junior 2021
Reprezentanta Armeniei Malena...

In drum spre cladirea in care urmau sa tina discursul, cei doi psihologi au plasat o persoana nevoiasa care, asemenea omului din pilda, ar fi avut nevoie de ajutorul si atentia seminaristilor. Credeti ca acestia s-au oprit ca sa ajute?

Daca veti spune ca cei care au pregatiti predica despre pilda „Bunul Samaritean” s-au oprit pentru a ajuta, va inselati. Nu au facut-o mai des decat celalalt grup. Singurul factor care a facut diferenta a fost daca studentii erau presati de timp sau nu. Doar 10% din ei s-au oprit pentru a ajuta persoana aflata la nevoie.

De ne da acest experiment de gandit? Oricat de mult am vrea sa credem ca suntem mai buni sau mai onesti decat majoritatea, faptele arata ca suntem la fel de ipocriti precum politicienii, spre exemplu. Pusi in postura de a ajuta practic pe cineva, reusim sa ne gasim scuze pentru a nu o face.

Citeste si:
Pentagonul îl acuză pe Vladimir Putin de depravare și cruzime
Pentagonul îl acuză pe...
Sursa foto: Wikipedia.org

3. Experimentul de apatie al trecatorului

In 1964 o femeie a fost ucisa si, desi 38 de oameni au vazut atacul, nimeni nu a facut nimic ca sa il opreasca. Psihologii John Darley si Bibb Latane au vrut sa afle daca faptul ca oamenii se aflau intr-un grup numeros a avut vreo actiune asupra neimplicarii lor.

Cei doi psihologi au invitat mai multi oameni sa ia parte la o discutie. Motivand ca discutiile vor avea caracter personal, li s-a spus ca vor fi plasati in camere diferite si ca vor discuta prin intermediul unui interfon. La un moment dat, in timpul conversatiei, unul din membri grupului mimeaza un atac de epilepsie. Cum au reactionat ceilalti participanti?

Atunci cand participantii credeau ca sunt singura persoana care participa la discutie, 85% din acestia au actionat si s-au dus sa caute ajutor. Dar, atunci cand credeau ca la discutie mai iau parte si alte persoane, doar 31% din participanti au actionat in vreun fel.

Citeste si:
Patru motive pentru care uleiul de avocado este bun pentru pielea ta
Patru motive pentru care...

De ce ne da acest experiment de gandit? Ca si in cazul experimentului Bunului Samaritean, gasim o scuza ca sa nu intervenim. Atunci cand suntem singura persoana care poate interveni si ajuta, ne simtim 100% responsabili de soarta victimei. Dar daca mai sunt inca alte 10 persoane langa noi, procentajul se reduce considerabil si incepem sa ne gasim scuze: nu suntem in masura sa oferim ajutor, va veni altcineva sa ajute, nu este vina noastra.

Puneti-ca in urmatoarea situatie: in drum spre munca dati peste o persoana care pare sa zaca inconstienta. Ce faceti? Va o opriti sa ajutati sau mergeti mai departe spunandu-va ca sigur o va face altcineva? Fiti sinceri!

Sursa foto: ilustratie litere aranjate pentru a forma cuvant sursa Shutterstock

2. Stanford: experimentul falsei inchisorii

In 1971, psihologul Phillip Zimbardo a efectuat un experiment prin care urmarea sa afle influenta mediului social asupra comportamentului uman. Cu alte cuvinte, Zimbardo a vrut sa vada cum se poarta oamenii si cum se conformeaza atunci cand le este oferit un rol social diferit de cel pe care il aveau pana atunci.

Zimbardo a adunat 24 de voluntari studenti pe care i-a impartit in doua grupuri: 12 prizonieri si 12 gardieni. Cum s-au comportat acestia? Dupa numai o zi, participantii si-au intrat atat de bine in rol incat au inceput sa puna in aplicare propriile reguli cu prea mult entuziasm. Cu fiecare zi ce trecea, comportamentul lor devenea tot mai sadic. Prizonierii au pornit o revolta, insa gardienii au ripostat obligandu-i sa doarma goi si sa curete toaletele cu mainile goale.

Dupa doar cinci zile, agresiunile fizice si psihice devenisera atat de teribile, incat Zimbardo decide sa intrerupa experimentul si sa elibereze victimele. Si tineti minte: era vorba doar de o simulare.

De ce ne da acest experiment de gandit? Rezultatele studiului au aratat ca doar teama de repercusine ne oprese din a-i tortura pe cei de langa noi. In anumite contexte sociale, putem deveni, din proprie initiativa, calai capabili de cruzimi atroce.

Sursa foro: alumni.stanford.edu

1. Experimentul Milligram

La inceputul anilor 60, amintirea celui de-al doilea razboi mondial si a Holocaustului era inca proaspata. In acea perioada, se defasura procesul lui Adolph Eichmann, organizator si conducator al planului nazist de exterminare a 6 milioane de everei, cunoscut si ca „Solutia Finala”. In apararea sa, Eichmann a spus ca nu a facut decat sa urmeze ordine. Raspunsul l-a intrigat pe Stanley Milgram, un renumit psiholog, care si-a ridicat urmatoarea intrebare: „Este posibil ca, daca cineva superior tie iti ordona sa faci ceva, oricat de atroce ar fi comanda, sa te supui?”. Si, pentru a afla raspunsul, a condus un experiment care a devenit celebru.

Cu ajutorul unor anunturi in ziare, Milgram a ales 40 de barbati care, in schimbul participarii lor in cadrul experimentului au fost rasplatiti cu 5 dolari.

Milgram a cerut participantilor la experiment sa puna intrebari unei persoane conectate la un aparat de electrosocuri. Atunci cand persoana, „studentul” cum a fost denumita in cadrul experimentului, oferea un raspuns incoresct, era electrocutat la comanda conducatorului studiului. Generatorul de soc varia intre 30 si 450 de volti. O data ce nivelul de 300 de volti era atins, „studentul” urla de durere si implora sa fie eliberat. Evident, persoana electrocutat era un actor, iar socul era unul fals. Participantii nu stiau asta, insa.

Miligram a cerut participantilor sa nu se opreasca pana nu este atins pragul maxim. Din cei 40, doar 14 s-au oprit inaintea atingerii pragului maxim.

De ce ar trebui sa ne dea acest de experiment de gandit: Desi ne place sa credem despre noi ca avem o gandire independenta , legatura dintre supunere si autoritate este cu mult mai complexa decat se crede. Stiindu-se conduse de o autoritate „suprema”, subiectii nu s-au considerat vinvati de faptele lor si nici nu si-au asumat reponsabilitatea, argumentat ca nu au facut decat ceea ce li s-a cerut.

Sursa foto: Wikipedia.org

Sursa foto main: portret om rau sursa Shutterstock


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.