Gianina Andreica, antrenor judo: Alex Bologa m-a invatat sa fac judo cu nevazatori

Pentru Alex Bologa, dar si pentru antrenorii lui, seara de joi a fost una magnifica. La doar 20 de ani si aflat la prima participare la Jocurile Paralimpice, Alex, care este complet nevazator, a castigat medalia de bronz la categoria 60 de kilograme. La Cluj-Napoca, acolo unde se pregateste cot la cot cu ceilalti judoka, cei fara vreo problema de sanatate, Alex are parte de atentie fix ca oricare dintre colegii lui, potrivit News.ro.

Intr-un interviu acordat, vineri, News.ro, Gianina Andreica vorbeste despre parcursul lui Alex in lumea minunata a judo-ului, in care si-a facut loc si el in pofida dificultatilor de care se loveste in fiecare zi. Gianina are 41 de ani, iar de 16 ani este antrenor la Centrul Olimpic National de la Cluj-Napoca, alaturi de Florin Bercean, Simona Richter si Laura Moise.

- Felicitari, Gianina! Cum se simte antrenorul sportivului care a cucerit o medalie la Rio?

- Multumim si spun multumim pentru ca nu sunt doar eu langa Alex. Suntem cu totii, sportivi si antrenori, toti cei de la Centrul Olimpic National. Eu sunt astazi doar un reprezentant al lor si al lui Alex, care cred ca acum doarme si se bucura de medalia lui. Ne simtim fericiti pentru el, a luptat fantastic. Am vorbit cu Tamas Gergely, antrenorul care e acolo cu el, chiar dupa ce a castigat medalia. Sigur ca erau fericiti. El a fost o surpriza acolo, e atat de tanar, la prima participare a luat medalie, mai ales ca a ajuns la Rio printr-un miracol. Si, uite, daca crezi in acel miracol se produce. Toate meciurile le-a abordat cu o maturitate iesita din comun. Sa duci campionul mondial pana la capat cu trei penalizari, sa realizezi ca asta e sansa ta, sa calculezi fiecare miscare si sa pui in practica, este ceva exceptional pentru un sportiv nevazator. Acela a fost meciul cheie in drumul spre medalie, cu algerianul. Am lucrat la o strategie, dar meritul lui mare este ca a pus-o in practica.

Citeste si:

Ce meserii a avut Denis Roabeș înainte de a se muta în România....

- Care e povestea lui Alex, cum a ajuns la judo si mai ales la Centrul Olimpic National?

- Povestea lui poate fi subiect de carte. L-am descoperit la insistentele doamnei Sally Lamont (presedintele Comitetului Paralimpic National si care activeaza in Cluj la Clubul Lamont – n.r.), care imi tot spunea de copiii de acolo, ma tot indruma sa-i vad, sa incerc cu ei la judo. Alex facea inot atunci, eu eram prinsa la Centru, nu stiam nimic despre judo pentru nevazatori. Mi-a spus ca ma sustine, inclusiv cu plata unui curs de perfectionare privind nevazatorii si asa a facut. Am mers la un curs pentru incepatorii incepatorilor, cum s-ar zice, iar apoi i-am spus lui Sally ca merita sa incercam cu Alex, ca are calitati pentru judo. Asta era in 2011. Mergeam la sala de sport de la Liceul pentru Nevazatori, el acolo statea in camin, cam asa am inceput. In 2012 l-am adus la grupa de la Centru. Am decis cu Sally sa-l mutam la Hotelul Stadion, unde stau sportivii de la Centru si le-am zis tuturor: fiti atenti, el e Alex, nu conteaza ca nu vede, regulile sunt la fel pentru toti. Se adapteaza, ramane, nu se adapteaza, pleaca. A intrat in acelasi program cu toti sportivii nostri. A avut si mai are momente cand spunea ca ii e greu, se mai plange, asteapta consolare, un pic de rasfat poate, dar nu se poate asa daca vrei mare performanta in judo. A mers pe acest drum si uite unde a ajuns. Toata echipa i-a fost alaturi si l-a ajutat si incurajat, iar tot ce facem se datoreaza intregii echipe la noi si nu e intamplator ca scoala noastra de judo aduce rezultate. Nu e doar munca si pasiune, ci si seriozitate si disciplina.

Citeste si:

O piață locală din Rio de Janeiro va purta numele fotbalistului...

- Cum va antrenati, cum simte Alex judo-ul si antrenamentele?

- La inceput, ti-am spus, nici nu stiam cu ce se mananca a lucra cu un nevazator. Pot spune cu mana pe inima ca Alex m-a invatat sa fac judo cu nevazatori. Eu stiam judo, el stia cum e in lumea lui. Il intrebam tot timpul cum simte orice miscare, sunet… E totul diferit cu el, pentru ca eu orice explic unui alt sportiv, acela ma vede si inregistreaza, iar apoi reproduce un procedeu, o miscare. Alex are nevoie tot timpul sa puna mana pe mine pentru a intelege, iar eu fac la fel cu el. Asa memoreaza totul, cu atingere. El m-a invatat cum sa-l invat. Prin 2013 a mers la primul lui concurs, a luat locul 7 la Europenele pentru nevazatori. Deci, practic, el de trei ani a intrat in concursuri, iar acum are medalie paralimpica. E ceva exceptional pentru un tanar care se lupta zilnic in viata. S-a nascut normal, dar am inteles ca pe la trei ani a luat o boala de la un caine, i-a fost afectata vederea din ce in ce mai grav, iar de la sase ani nu a mai vazut deloc. Dar nu se lasa si merita respectul tuturor.

Citeste si:

Eduard Șerban, medalie de aur la Cupa Europeană de judo de la...

- O medalie paralimpica inseamna si o recompensa financiara pentru el. Are vreo dorinta anume?

- Acesta e si motivul pentru care a dorit judo. I-am spus de la inceput ca ii poate schimba viata, ca poate castiga multi bani si isi poate asigura viitorul. Ii place sportul, ii plac conditiile in care locuieste acum, cum este tratat de colegi, de noi, sigur ca si-a dorit enorm sa castige banuti, vrea o casuta a lui, vrea conditii decente de viata si e normal. Nu cunosc in amanunt exact cati bani va primi pentru medalie, dar din ce stiu e recompensata si la paralimpici la fel ca o medalie olimpica. A avut incredere in mine, eu in el si cu totii am reusit sa ajungem acolo sus. E meritul lui si il asteptam cu drag acasa, ii vom face o petrecere, iar apoi inca una in luna noiembrie, cand va implini 21 de ani. E incredibil cat de tanar este si unde a ajuns. Speram cu totii, noi echipa de la Centru, sa nu se opreasca aici. Pentru noi este ca oricare sportiv, nu are parte de tratament special, dar suntem grozav de mandri ca e primul judoka din Romania care a ajuns la Jocurile Paralimpice si mai ales ca a si luat medalie.

Citeste si:

Sportivii din Rusia și Belarus au fost excluși de la Jocurile...

- Cum ai trait festivitatea de premiere, unde Alex a fost ajutat de celalalt medaliat cu bronz sa urce pe podium?

- A fost foarte emotionant. Era tot timpul cu zambetul pe buze, dar s-a vazut ceva important acolo si nu ma refer doar la solidaritatea sportivului mongol, ci mai ales la greutatile pe care le intampina un nevazator. Alex nici nu stia ce trebuie sa faca pe podium, e foarte tanar, se vede ca nu are experienta. A fost ajutat sa urce, apoi tot acel sportiv i-a spus cum trebuie sa se aplece, sa se lase jos pentru a primi medalia. Alex nu poate merge singur nici pe strada si de aceea, repet, lucram cu totii cu el, nu doar eu, nu doar Florin Bercean sau Simona Richter sau Tamas Gergely si ceilalti antrenori tineri. Cu un copil nevazator nu poate lucra un singur om, dar in echipa reusim lucruri frumoase.

Judoka Alex Bologa, complet nevazator, a obtinut, joi seara, medalia de bronz la categoria 60 de kilograme, la Jocurile Paralimpice de la Rio, prima pentru Romania.

Alex Bologa a trecut in primul meci al categoriei 60 de kilograme de coreanul Min-Ja Lee, iar in a doua lupta l-a invins pe algerianul Noura Mouloud, campion paralimpic al categoriei la JO de la Beijing si medaliat cu bronz la JO de la Londra. In semifinale, sportivul tricolor a fost invins de japonezul Hirose Makoto, iar pentru medalia de bronz s-a confruntat cu Henry Borges (Uruguay), pe care l-a invins dupa 19 secunde prin ippon.

Alex Bologa (20 de ani) a participat in premiera la Jocurile Paralimpice, este total nevazator de la varsta de sase ani, iar in prezent este student la Psihologie, Universitatea ”Babes-Bolyai” si urmeaza si cursuri pentru a deveni maseur.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe