Redam postarea integrala a filosofului:

"In anul de gratie douazeci nouasprezece, am trei dorinte:

1. sa scapam de ei,
2. sa scapam de ei,
3. sa scapam de ei.

Odinioara, pronumele „ei“ avea – pentru orice om intreg si cinstit – un continut limpede: trimitea spontan la clica de securisti, nomenclaturisti, comunisti, parveniti si neciopliti care ne urmareau, ne parazitau vietile, ne batjocoreau mintea si sufletul. Care ne zdrobeau speranta si destinul, ne nenoroceau copiii. „Ei“ insemna raul absolut, raul concret, raul care nu cunoaste jumatatile de masura, nu se intersecteaza niciodata cu Binele, nici nu-si pune problema Binelui, nu are stiinta de vreun bine oarecare.

Este, cred, pentru intaia oara dupa Revolutie cand pronumele „ei“ a capatat, din nou, un continut limpede. Si nu exista, din punctul meu de vedere, om intreg si cinstit care sa sprijine clica aflata azi la putere si sa o faca senin, din convingere. Inteleg: dintr-o convingere pura. Caci, sprijinind aceasta clica, dupa ce ea a dat atatea dovezi de netrebnicie, de jaf si prostie, de necunoastere ori dispretuire a categoriilor morale, omul acela nu poate fi altcumva decat legat ombilical de clica jefuitoare, corupt el insusi, cu gauri in fibra morala, cu largi crapaturi in insasi umanitatea lui.

De doi ani stam cu ochii pe ei, citim coduri penale, invatam legislatie, mecanisme juridice; iesim in strada si marsaluim pe bulevarde; protestam. Unii dintre noi au primit bastoane pe spinare, gaze lacrimogene si pumni in gura. Un om a murit, iar asasinii lui inca circula nestingheriti. Sa nu spuneti ca nu serveste la nimic! Tocmai dimpotriva: le este frica, iar frica lor si determinarea noastra fac ca Romania sa nu devina o tara fara niciun capatai, tara nimanui.

S-a intamplat, insa, in acesti doi ani, si ceva bun: s-a nascut si a prins radacini in Cetate o noua generatie, una care a inteles ca – in democratie – votul chiar conteaza, ca patrimoniul moral, material si imaterial al Romaniei trebuie ocrotit, ca scoala are drept misiune destelenirea mintilor, nu crosetarea unor baloane de sapun, nici zidirea unor castele de nisip. Intre oamenii care protesteaza s-au decantat idei, s-au creat punti de bunatate si dragoste, s-au legat prietenii trainice.

Iar lucrul acesta este mai miscator decat marea singuratatii, mai pretios decat foita de aur.

Europa ne prinde, astazi, pe picior gresit, cu oamenii cei mai rai aflati la putere.

Cei mai rai nu dintre „noi“ – cum aud cateodata spunandu-se, caci nu!, nu toti suntem la fel…

Cei mai rai dintre „ei“. Dar sase luni in fruntea Consiliului trec repede. Undeva, prin ministerele si institutiile noastre, aflati in cotloanele unor functii minore, sunt si profesionisti de incredere, care duc greul administratiei centrale si fac ca restul institutiilor sa nu se surpe cu totul. In acesti profesionisti anonimi imi pun nadejdea. Pe ceilalti va trebui sa-i educam, sa-i recuperam, intr-un fel sau altul. Caci si ei sunt cetateni romani, desi hoti, desi mincinosi, trantori, marionete ori bufoni.

Sora: Mi-ar placea o tara ca Japonia, cu rigoarea si onestitatea conducatorilor ei

Mi-ar placea o tara ca Japonia, cu rigoarea si onestitatea conducatorilor ei, cu mecanisme atat de subtile si autentice in reglarea Binelui comun, cu mandria – reala, nu indusa propagandistic – a cetatenilor ei, cu eficacitatea institutiilor in evacuarea borfasului ratacit vremelnic intr-o functie publica. Dar Japonia este o tara prea indepartata ca sa simtim influenta directa si energica a cutumelor ei sociale ori politice.

Si, pana sa ajung eu insumi la Tokyo, as vrea sa stiti, dragi prieteni, ca maine voi fi la Ateneu: nu in sala, ci undeva afara, in multime: pentru ca mai-marii Europei aflati la Bucuresti sa priceapa ca „ei“, romanii aceia care ii vor intampina, „oficialii“ nostri aflati la guvernare sunt doar accidente ale Romaniei recente, nefericite intamplari de care, odata si-odata, vom scapa. Sa inteleaga, cu alte cuvinte, ca acei romani sunt diferiti de noi. Ca „ei“ sunt „ei“, noi suntem noi.

Pe scurt: ca cei din strada, nu cei de la tribuna oficiala sunt oamenii cu adevarat vii ai acestei tari. Iar viii cu viii, hotii cu hotii. Europa suntem noi.

Al Dumneavoastra cetatean european,
Mihai Sora
(cu Tara Soarelui Rasare la ureche, dupa cum se vede).

Bucuresti, 9 ianuarie 2019

P.S. Sus inimile!
(si, desigur, sus fermoarul!)".