George Constantin – Un destin între artă, iubiri discrete și sfârșit nedrept

Iubiri, familie și un sfârșit care a șocat lumea artistică

Puțini știu cât de adânc a fost marcat George Constantin de pierderi, conflicte interioare și presiunea unui sistem care, deși l-a aclamat, l-a și strivit în tăcere.

Născut pe 3 mai 1933 într-o familie modestă din București, George a fost crescut de mama sa, Elena, după moartea tatălui, Tănase Constantin – șofer la Fabrica de Țigarete. A crescut într-un cartier simplu din Ghencea, iar începuturile sale nu anunțau gloria, ci lupta.

În anii '60, s-a căsătorit cu mezzosoprana Iulia Buciuceanu, sora celebrei actrițe Tamara Buciuceanu-Botez. Împreună au avut un fiu, Mihai Constantin, devenit actor la rândul său – cunoscut publicului pentru rolul „Ionel” din „Liceenii”. Familia lor era discretă, dar profund legată de scenă și cultură.

Totuși, în spatele aplauzelor se ascundea o povară. După Revoluție, în anii ’90, George Constantin a fost amenințat cu evacuarea din locuința sa dintr-o casă naționalizată, revendicată de foștii proprietari. Stresul și sentimentul de nedreptate au devenit apăsătoare. Actorul a intrat într-o stare de anxietate accentuată, care, alături de problemele de sănătate deja existente, i-au grăbit sfârșitul.

Pe 30 aprilie 1994, cu doar trei zile înainte de a împlini 61 de ani, George Constantin s-a stins din viață. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu, iar lumea teatrului și a filmului a pierdut un gigant, învins nu de uitare, ci de un sistem care nu l-a protejat în momentele de cumpănă.

Educație și începuturi artistice

George Constantin a fost admis la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, absolvind în 1956. A fost remarcat pentru vocea sa gravă, prezența scenică impunătoare și o inteligență emoțională rară, care îl făcea capabil să transforme orice personaj într-o lecție de viață.

A fost repartizat la Teatrul Armatei (actualul Teatru Nottara), unde avea să rămână peste 30 de ani, devenind unul dintre pilonii instituției.

Cariera în teatru și film: eleganță, forță și profunzime

A jucat în peste 100 de piese de teatru, de la Shakespeare și Caragiale până la dramaturgi contemporani. Era cunoscut ca un perfecționist, un actor care repeta până târziu în noapte, fără a se plânge.

În cinematografie, George Constantin a fost inconfundabil. Rolul procurorului din „Reconstituirea” (1968) rămâne unul dintre cele mai apreciate din istoria filmului românesc. Alte apariții notabile includ:

• „Cu mâinile curate” și „Ultimul cartuș” – în rolul lui Semaca;



• „Burebista” (1980), unde a interpretat rolul titular;




• Producții TV și radio, care i-au completat portretul de actor complet.

Distincții și recunoaștere artistică

Pe parcursul carierei, George Constantin a fost decorat cu:

• Ordinul Muncii clasa a III-a (1964),




• Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967),




• Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971).

În 2016, la 22 de ani de la moarte, i s-a acordat postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, București – un gest de recunoaștere întârziat, dar profund meritat.

Moștenirea unui actor uriaș

George Constantin rămâne un simbol al verticalității artistice. A refuzat compromisurile și a ales drumul greu, dar curat. A format generații de actori, printre care și fiul său, și a rămas în memoria publicului prin forța cuvântului și discreția eleganței.

A fost un om care a ars pentru scenă și care, în ciuda suferinței, a urcat mereu cu demnitate pe podiumul valorii.

Despre autor:

Redactia 9AM

Mai multe