Ion Popescu-Gopo, născut pe 1 mai 1923 în București, România, a fost un artist grafic, animator, scenarist, regizor și actor de renume, considerat fondatorul școlii moderne de animație românești. Pseudonimul "Gopo" provine din combinarea primelor silabe ale numelor părinților săi: Gorenco (numele de fată al mamei) și Popescu (numele tatălui).

Viața personală: iubiri, pierderi și momente care inspiră

Detaliile despre viața personală a lui Ion Popescu-Gopo sunt puține. Se știe că a fost fiul pictorului Constantin Popescu și al Ortansei Gorenco. A urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din București, pe care nu le-a finalizat, și a participat la cursuri de animație la Moscova. ​

Studii și formare profesională

Deși nu a absolvit Academia de Arte Frumoase, Popescu-Gopo și-a început cariera ca designer și ilustrator în 1939, publicând caricaturi și desene în diverse ziare. În 1949, și-a făcut debutul în industria cinematografică cu scurtmetrajul animat "Punguța cu doi bani". Din 1950, a lucrat la Studioul Cinematografic București, în departamentul de animație, care ulterior a devenit studioul Animafilm.

Cariera în cinematografie

Ion Popescu-Gopo a revoluționat animația românească prin crearea unui personaj simplu, stilizat, cunoscut sub numele de "Omulețul lui Gopo". Acest personaj a fost protagonistul multor filme de scurtmetraj, abordând teme filozofice și sociale într-un mod accesibil și umoristic. Cel mai notabil succes internațional a fost câștigarea Palme d'Or pentru cel mai bun scurtmetraj la Festivalul de Film de la Cannes în 1957, cu filmul "Scurtă Istorie". ​

Printre filmele sale remarcabile se numără:​


  • "S-a furat o bombă" (1962)


  • "Pași spre lună" (1963)


  • "De-aș fi... Harap Alb" (1965)


  • "Comedie fantastică" (1975)


  • "Maria, Mirabela" (1981)


De asemenea, a fost actor în propriile sale filme, precum "Faust XX", "Galax", "Rămășagul" și "O zi la București".

Activism și implicare socială

Ion Popescu-Gopo a fost vicepreședinte al Asociației Internaționale a Filmului de Animație și președinte al Asociației Cineaștilor din România între 1969 și 1989. De asemenea, a fost director al secției de film în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății. ​

Moartea și moștenirea artistică

Ion Popescu-Gopo a decedat pe 29 noiembrie 1989, în București, la vârsta de 66 de ani, în urma unui atac de cord suferit în timp ce încerca să-și împingă mașina blocată în zăpadă. Moștenirea sa artistică continuă să influențeze generațiile de animatori și cineaști români. În onoarea sa, premiile industriei cinematografice românești poartă numele "Premiile Gopo", iar statueta reprezintă celebrul său omuleț.


Despre autor:


Ultima actualizare: 3 Aprilie 2025 - 03 : 04

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.