Romică Puceanu este o figură emblematică a muzicii lăutărești românești, recunoscută pentru vocea sa inconfundabilă și stilul artistic unic. De-a lungul carierei sale, a reușit să aducă în prim-plan tradițiile muzicale românești, devenind un simbol al comunității rome. Muzica sa a străbătut generații, lăsând o amprentă durabilă în inima iubitorilor de folclor.

Viața și originea

Romică Puceanu s-a născut în 1927 în București, fiind fiica țambalistului Constantin Puceanu, cunoscut pentru activitatea sa la Hanul lui Manuc, și nepoata violonistului Ion Puceanu din Teiș, Dâmbovița. A crescut într-o familie de muzicieni, având cinci frați: Culina, Veselina, Lorica, Gheorghe (zis Boțogan) și Cuculeț. De la o vârstă fragedă, Romică a fost înconjurată de muzică, debutând alături de tatăl său în 1934 și impunându-se rapid ca solistă în taraful fraților Gore, verișorii ei.

Cariera artistică

Romică Puceanu a cântat la Hanul Galben din Târgoviște la vârsta de 14 ani, devenind o figură emblematică în cârciile din Floreasca și Herăstrău între 1945 și 1964. De-a lungul carierei, a fost numită „Regina noastră” de către comunitatea romă, datorită talentului său deosebit. În 1963, a înregistrat primele piese la casa de discuri Electrecord, marcând debutul său discografic cu două discuri de ebonită.

În 1964, a colaborat cu taraful fraților Gore pentru primul său album, iar din 1970 a început să efectueze turnee internaționale, cântând în locuri relevante precum Israel și Statele Unite ale Americii. În acea perioadă, a colaborat cu nume de referință, precum violonistul Florea Cioacă și acordeonistul Andrei Mihalache.

Un stil unic

Romică Puceanu a devenit solista de referință a cântecelor de pahar, o formă de muzică lăutărească urbană ce combină elemente orientale și românești pe un fond țigănesc. Vocea sa puternică, cu un timbru pătrunzător, era completată de un simț natural al măsurii și tonalității, similar cu cel al instrumentiștilor. Așezând folclorul muntenesc la baza repertoriului său, Romică a reușit să-l adapteze stilului lăutăresc bucureștean.

Recunoaștere și moștenire

De-a lungul carierei, Romică Puceanu a întreprins turnee în SUA, Japonia, China și Israel, cântând în diverse restaurante renumite din București, inclusiv la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”. A decedat pe 24 octombrie 1996, la câteva zile după un accident rutier petrecut între Dor Mărunt și Dragoș Vodă, fiind înmormântată la cimitirul Izvorul Nou, unde se află și alți muzicieni celebri.

Romică Puceanu a lăsat în urmă o moștenire artistică valoroasă, fiind considerată un simbol al muzicii populare românești și echivalentul Mariei Tănase pentru minoritatea romă. Vocea ei, plină de emoție și nuanțe, continuă să inspire generații întregi de interpreți și iubitori ai folclorului românesc.

Romică Puceanu a decedat pe 24 octombrie 1996 în București, la câteva zile după un accident rutier petrecut pe 19 octombrie între Dor Mărunt și Dragoș Vodă, județul Călărași. În autovehicul se afla și acordeonistul Viorel Fundament, care a scăpat cu viață. Cei doi porniseră spre o nuntă în Constanța. Romică a fost înmormântată la cimitirul Izvorul Nou din zona Dristor, cunoscut pentru aleea lăutarilor, unde își dorm somnul de veci și alți muzicanți celebri, precum Nicușor Predescu, Fărâmiță Lambru și Ion Albeșteanu. La înmormântare i-a cântat taraful Ion Albeșteanu.

Romică Puceanu nu a fost doar o artistă talentată, ci și o ambasadoare a tradițiilor românești. Dedicarea ei față de muzica populară și abilitatea de a transmite emoții prin cântec au făcut-o o legendă vie, iar cântecele sale vor rămâne pentru totdeauna în inimile românilor.


Despre autor:


Ultima actualizare: 8 Octombrie 2024 - 02 : 10

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.