Dieta hipoproteică este cea în care aportul de proteine, mai ales cele din surse animale, este redus la minimum sau eliminat complet. Acest tip de alimentație este recomandat în cazul unor afecțiuni, mai ales al celor renale și hepatice, cu scopul de a susține vindecarea acestor organe vitale și normalizarea unor constante biologice esențiale.

Rol terapeutic

În mod normal, o dietă care reduce la minimum proteinele din alimentație acceptă și recomandă un aport proteic care să varieze între 20 şi 50 de grame zilnic, ceea ce reprezintă între 10 și 15% din necesarul zilnic al unui adult.

Un consum normal sau mare de proteine duce la creșterea producției de uree la nivel hepatic, care, ulterior, este excretată prin rinichi. Diferite boli renale, care afectează funcția de filtrare și excreție, produc creșterea valorilor normale de uree din sânge. În aceste condiții, dieta hipoproteică contribuie la procesul de vindecare și normalizare a valorilor ureei din sânge și duce la îmbunătățirea funcției hepatice şi renale.

Un nivel ridicat de uree în sânge poate fi factor declanșator pentru unele afecțiuni metabolice, care pot merge de la inapetență și oboseală accentuată până la modificări ale statusului mental, risc crescut de accidente vasculare și dezvoltarea diabetului de tip II sau, în cazurile grave, chiar deces.

Riscurile dietei hipoproteice

Pentru perioade scurte de timp, care nu depășesc 8-10 săptămâni, dieta hipoproteica are multiple beneficii, iar eventualele riscuri sunt minime și pot fi compensate cu un aport echilibrat de alimente cu nivel redus de proteine.

Citeste si:
Scapă de părul nedorit: 4 beneficii ale epilării definitive cu laser
Scapă de părul nedorit: 4...

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Respectată pe termen lung, poate fi asociată cu unele riscuri și efecte negative, cele mai importante fiind: scăderea funcției imunitare, reducerea masei musculare și a densității osoase. O dietă deficitară proteic poate fi un factor favorizant pentru apariția anemiei, a unor dezechilibre hormonale și a unor probleme hepatice.

Un alt risc este acela al absenței vitaminei B12, care provine exclusiv din surse animale, și a aminoacizilor esențiali pe care organismul nu-i poate sintetiza. Acesta este motivul pentru care regimul alimentar hipoproteic corect, care urmărește un scop terapeutic, se face doar sub supravegherea unui nutriționist și cu recomandarea medicului, pentru a preveni apariția deficitelor nutritive.

Acest tip de dietă rămâne o alternativă pe termen lung doar în cazul celor pentru care beneficiile terapeutice sunt mai importante sau când afecțiunile impun în mod necesar un astfel de stil alimentar. Uneori, necesarul de vitamine și minerale care nu pot fi aduse prin alimentație este compensat cu suplimente alimentare, printre care se numără și aminoacizii esențiali, în doze controlate.

Beneficiile dietei

Dincolo de rolul terapeutic, acest stil alimentar aduce importante beneficii, dacă este respectat pentru perioade moderate de timp. Dieta hipoproteică îmbunătățește funcția hepatică și renală, poate reduce riscul accidentelor vasculare, normalizează și previne diabetul, scade riscul apariției bolilor cronice cardiace.

Citeste si:
Dieta pe care Lora o urmează cu strictețe: „Înseamnă să nu mănânci...
Dieta pe care Lora o urmează...

Reducerea alimentelor proteice și înlocuirea lor cu cele care au un conținut ridicat de carbohidrați sănătoși (legume, cereale integrale) ar putea avea un rol protector asupra celulei nervoase și poate preveni apariția bolilor degenerative cerebrale.

Respectată corect, poate susține inclusiv scăderea în greutate, deși poate fi asociată cu o oarecare scădere a masei musculare.

Alimente interzise și permise

Dieta hipoproteică trebuie privită în primul rând ca fiind un regim alimentar cu beneficii pentru ficat și rinichi. În consecință, alimentele care sunt permise în cadrul dietei pot să varieze în funcție de scop și durată.

Ca principiu general, se exclud din dieta zilnică carnea și peștele, laptele și derivatele din lapte și ouăle. O dietă restrictivă hipocalorică impune eliminarea inclusiv a leguminoaselor (fasole, linte, mazăre uscată) și a oricăror produse din soia, precum și a nucilor, alunelor și semințelor.

Citeste si:
3 beneficii mai puțin știute ale alergatului
3 beneficii mai puțin știute...

Sunt permise legumele, fructele, cerealele integrale (orez, porumb, ovăz), grăsimile vegetale (ulei de floarea-soarelui și măsline), pastele. Pe lista cu alimente permise se mai numără avocado, măslinele și ciupercile.

Se cuvine spus că dieta se ajustează de la caz la caz, în funcție de cantitatea și natura proteinelor care trebuie eliminate, existând diferențe între proteinele de natură animală și vegetală și între procesele de metabolizare ale acestora.

Dietele vegetariene și perioadele de post intră tot în categoria dietelor hipoproteice, cu amendamentul că, în cazul acestora, o parte din necesarul de proteine vine din consumul de leguminoase, nuci și semințe.

Această dietă este una restrictivă, ale cărei beneficii sunt dublate de riscuri ce trebuie luate în calcul, motiv pentru care este interzisă femeilor însărcinate, adolescenților, persoanelor în vârstă, dacă nu este recomandată în mod expres de medic.



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.