Aragazul este un aparat nelipsit dintr-o bucătărie pe care îl folosim în viața de zi cu zi. Cu toate acestea, probabil nu toată lumea știe de unde vine denumirea de aragaz și ce însemna inițial.

Originea cuvântului românesc aragaz are o poveste interesantă pe care nu mulți o cunosc. Pe scurt, „aragaz” este un cuvânt obținut aproximativ prin acronimie.

Mai precis, cuvântul „aragaz” este o prescurtare de la „Astra Română Gaz”, scrisă adesea drept „A.R. Gaz”. Astra Română Gaz era rafinăria care producea gazul băgat în buteliile care alimentau aceste aparate de gătit. Inițial, aragazul se referea la acest gaz petrol lichefiat produs de Astra Română Gaz, care era format din circa 8 % propan și restul butan. Prin extensie, această denumire este folosită și dacă combustibilul ars este gazul natural. Abia după ceva vreme „aragaz” a încetat să reprezinte gazul și a început să fie folosit pentru aparatele care gătesc pe bază de gaz.

Cine a inventat aragazul

Un aragaz pe gaz este un aragaz care este alimentat cu gaz, cum ar fi gaz natural, propan, butan, gaz petrolier lichefiat sau alt gaz inflamabil. Înainte de apariția gazului, sobele de gătit se bazau pe combustibili solizi, cum ar fi cărbunele sau lemnul.

Citeste si:
Descoperire colosală! Astronomii au observat posibile semne de...
Descoperire colosală!...

Primul aragaz cu gaz a fost dezvoltat în data de 8 martie 1802 de Zachäus Winzler, dar această invenție, împreună cu alte încercări, au rămas experimente izolate.

Ulterior, în 1826, James Sharp a brevetat un aragaz pe gaz în Northampton, Anglia și a deschis o fabrică de aragaze pe gaz în 1836. Invenția sa a fost comercializată de firma Smith & Philips din 1828. Această nouă tehnologie de gătit avea avantajul de a fi ușor reglabilă și putea fi oprită atunci când nu este folosită.

Cu toate acestea, aragazul cu gaz nu a devenit un succes comercial prea curând. Un aragaz pe gaz a fost prezentat la Târgul Mondial din Londra în 1851. Totuși, abia în anii 1880 tehnologia a devenit un succes comercial în Anglia, moment în care aprovizionarea cu gaz a devenit disponibilă prin conducte în mici și mari orașe din Marea Britanie. Aragazele s-au răspândit ulterior pe continentul european și în Statele Unite la începutul secolului al XX-lea.

Aragazele pe gaz au devenit mai folosite și mai răspândite când cuptorul a fost integrat în aparat și dimensiunea a fost redusă pentru a se potrivi mai bine cu restul mobilierului de bucătărie.

Citeste si:
Un bărbat şi-a aruncat în aer locuinţa, în timp ce încerca să...
Un bărbat şi-a aruncat în aer...

În anii 1910, producătorii au început să-și smalțuiască aragazele cu gaz pentru o curățare mai ușoară. Aprinderea gazului se făcea inițial cu chibrituri și a fost urmată de lumina pilot, mai convenabilă. Aceasta avea însă dezavantajul de a consuma continuu gaz. Cuptorul trebuia încă aprins cu un chibrit și pornirea accidentală a gazului fără aprinderea acestuia putea duce la o explozie. Pentru a preveni aceste tipuri de accidente, producătorii de cuptoare au dezvoltat și instalat o supapă de siguranță numită dispozitiv de defectare a flăcării pentru aragze cu gaz și cuptoare. Majoritatea aragzelor moderne cu gaz au aprindere electronică, temporizatoare automate pentru cuptor și hote de aspirare pentru îndepărtarea fumului.



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.