Suporterii celor doua echipe rivale din Cairo, Al Ahly si Zamalek, au fost direct implicati in evenimentele din ianuarie, in urma carora a cazut Mubarak.

Fotbalul nu mai este demult un simplu sport, tribunele fiind un camp de batalie pentru suporterii care-si manifesta diferite optiuni politice.

Incepand cu anul 1968, cand miscarile revolutionare au avut un punct de varf in Europa Occidentala, tribunele au devenit si ele parte a scenei politice.
Daca in Italia, tara influentata profund de existenta Brigazilor Rosii si Negre, divizarea s-a facut mai intai in privinta optiunilor politice de stanga, urmand ca recesiunea de la inceputul anilor '80 si afirmarea nationalismului de tipul National Front, in Anglia, grupari de tineri de dreapta si extrema dreapta au inceput si ele sa apara.

Astazi, in toata Europa, derby-uri asemanatoare ca popularitate clasicului nostru, Dinamo-Steaua, se desfasoara avand ca fundatie o rivalitate politica stanga-dreapta.

Celebre, in acest sens, sunt echipele italiene Atalanta Bergamo si Livorno, reprezentante ale extremismului stangist si arhicunoscuta Lazio Roma, ai carei suporteri sunt majoritar simpatizanti ai extremei dreapta. In Germania, acelasi lucru se poate spune si despre derby-ul orasului Hamburg, St Pauli vs Hamburg.

In ciuda acestor "segregari" care au ca baza miscarile politice din Europa anilor '70, in Egipt suporterii au jucat un rol important in revolutia care a dus la plecarea lui Mubarak de la sefia statului. Suporterii si-au unit fortele si au fost un element important in desfasurarea evenimentelor din Piata Tahrir.

Dupa cum arata un videoclip dat publicitatii de catre The Guardian, dorinta de libertate a fost cea care a condus suporterii celor doua formatii rivale ale orasului Cairo, Al Ahly si Zamalek, in Piata Tahrir.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.